Lacrimi de iubire


Un gol ciudat se simte
de la despărțirea
dintre fiu și tatăl lui,
un nor întunecat
stă de strajă între ei,
nu-i chip să li se mai vadă fețele,
au trecut și clipele...
și orele...
și zilele...
și iată că și ani s-au scurs...
în liniște...
încet... lăsând în urmă
o durere prea adâncă
ce a zdruncinat
credința dintre ei...
și a rămas, doar neputința
de a iubi,
neputința de a se reântâlni,
neputința de a sta...
unul în brațele celuilalt
uniți în liniștea armonioasă
ce între ei s-a aflat cândva,
acum ea a uitat
să mai rămână,
s-a estompat,
ca norii ce s-au tulburat
în voia vântului de miazănoapte,
tatăl și copilul lui,
ce stau și-acum
în frigul uitării...
și cu inimile îndoite,
au uitat și gustul și parfumul
Iubirii Sacre dintre ei...
căci gândul împăcări lor în duh...
încă nu s-a revelat,
să le curețe sălașul
inimilor lor
ce stau smerite...obosite
să le vină ceasul iluminării...
Duhul Domnului lucrează
și armonizează golul dintre ei,
ce s-a creat pe nevăzute,
lumini noi se nasc în fața lor
tatăl și cu fiul lui
ce au rămas o clipă-n umbră,
neîncrezători de drumul lor...
încă nu-și apleacă pasul spre lumina
ce răsare printr-o fereastră... dintr-un nor
alb și mare,
curajul și-l vor face
într-o secundă albă...
ascunsă parcă
într-un colț de teamă îndoit
ce s-a coborât din sufletul copilului,
bine ai venit secundă... albă
ce ai răsărit,
Vino Doamne...
între tatăl și copilul lui...
luminează iubirea lor
uitată-n umbra
ce a amorțit între ferestrele de timp,
Lumina Ta pe chipul lor... să reaprindă
al lor dor... nestins,
iar el copilul rătăcit
lângă tatăl lui în vis...
acum parcă s-a oprit,
a tresărit,
el... s-a trezit,
stătea în fața lui tăticul,
mult iubit
era... acum,
cu parul albit ca neaua,
urmări de timp au fost lăsate
pe al lui chip... smerit și liniștit
între clipe dulci-amare
ce în timp,
i-au stat în cale,
amândoi erau în taină vie,
se regăseau... plângeau în voie,
lacrimile lor se împerecheau,
obraji lor se atingeau...
inimile lor zvâcneau,
frecvențele lor...
se contopeau
în armonie,
deasupra lor se arăta...
o aură de curcubeu fierbinte,
era iubirea lor uitată
în timp abandonată,
emoțiile lor ieșeau... se bucurau...
sub ploaia lacrimilor lor de dor,
fețele lor... se luminau,
se îmbrățișau de câteva clipe,
sufletele lor unite
tot ce mai simțeau...
era abisul dintre ei,
ce a fost umplut acum de-o clipă...
cu dorul...ce exubera din ei,
nimic nu mai conta,
lumina lor creștea,
din inimile lor... ea tot pulsa,
dragostea lor renăștea,
atunci pe cer... a răsărit o nouă stea,
era iubirea lor
ce se rotea în mii de raze...
se revărsa și inunda
tot ce era în jurul lor,
Dumnezeu... era deasupra lor...
Îi mângâia,
Îi binecuvânta,
Îi așeza la locul lor,
tatăl și cu fiul lui...
în sălașul inimii,
în locașul sufletelor lor,
era acum...
iubirea lor.



02.09.2009 ASiIiVro