nu știu ce-ți veni să deschizi geamul la ora asta
măsori distanța până jos
și-o multiplici până la el
îți dă cu minus
înclinare spre stânga

ai vrea să-i ștergi mirosul din pereți
îi freci până-ți sângerează degetele
până devin subțiri ca o pânză
ce-ți absoarbe sângele aerul
pielea ți se apropie de inimă

te-ai micșorat
nu mai ajungi la oglindă
spaima te-mpinge spre telefon
dar îți dai seama că n-ai pe cine suna

te-ntinzi obosită
te holbezi la o muscă
tavanul e tot mai înalt
musca îți pare înger

câți metri adâncime are o viață?