poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-11 | | Stateam deunazi si vorbeam cu un varstnic despre a fi numarul 1.Experienta unei vieti traite la limita mediocritatzii..si apoi binemeritata relaxare care duce catre intelepciune...anormal de normal.Isi crescuse copilul intr-un spirit draconic...si a fugit in State la 20 de ani...mai avea o fiica care ii daruise 2 nepotei...ii iubea mult...se citea in ochii lui impaienjeniti de la litere...lucrase mai bine de jumatate de viata la o tipografie...avea un soi de resemnare...doar soneria vreunei biciclete il mai facea sa tresara din cand in cand. ''PUSTIULE!!!''...asa imi zicea...Viata e un sir de experimente...insa trebuie sa fii selectiv...trebuie sa stii sa ierti...trebuie sa stii cand sa te superi...trebuie sa stii cand sa te lasi calcat in picioare...nu am fost o persoana foarte maleabila...si uite am regrete...am vrut sa fiu primul in toate...poate ca mi-am dorit prea mult...poate. Si a mai oftat odata inainte sa isi aprinda o tigara...era resemnat dar mai intelept si tinea cu tot dinadinsul sa-mi transmita asta... Nu puteam sa ii impartasesc entuziasmul acestei false intelepciuni...mie imi placea sa fiu pe locul 2...eram mai la umbra...parca mai putin coplesit de povara unor responsabilitati inutile...mestecam sacadat o guma si pleoscaneam cate un balon aruncandu-mi pe furis cateo privire catre nea ION.Doamne si ce cald era...o fi de la caldura automultumirea asta???M-am pierdut pe parcurs...de unde atata ignoranta...de ce imi dau tarcoale remuscarile...si am urlat: "Mie imi place sa fiu pe locul doi!!!!"...si un biciclist care tocmai trecea s-a speriat si s-a impotmolit intr-un gard viu din apropiere...comic...dar dramatic in acelasi timp...am zarit cu coada ochiului stang cum nea Ion ma scruta cu o privire dojenitoare...ca si cum si-ar fi pierdut timpul degeaba cu mine....si de ce??? Nu eram copilul lui fugit in America...de ce sa ma simt acuzat...si-am plecat. Nici macar nu l-am salutat la plecare...ma rodea stomacul si imi plezneau tamplele..."e bine pe locul doi"...si-am grabit putin pasul...catre nicaieri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate