De unde vine, de unde vine acest OBISMAR? Toată lumea vrea să știe. Tocmai de aceea m-am decis sa scriu aici, iar în cazul în care cineva mă mai întreabă de unde vine sau ce înseamnă acest OBISMAR, pur și simplu îi voi da link-ul pentru a se duce și afla istoria acestui OBISMAR. Este o poveste ciudată și într-un fel amuzantă, felul cum a apărut acest OBISMAR. Eram prin perioada liceului, în care datorită faptului că învățam mai bine, aveam și câteva lipitori puturoase și profitoare care se aciuaseră pe lângă mine.
Dar cred că fiecare dintre noi am avut parte pe lângă noi, măcar o dată în viață de astfel de oameni profitori, care atât timp cât au nevoie de tine, nu știu cum să-ți intre pe sub piele, ca mai apoi să devină foarte ocupați încât să nici nu te salute când te văd prin oraș.
Asta binențeles dacă nu ați făcut și dumneavoastră parte din această tagmă a oamenilor profitori. Dar să începem cu începutul, pentru a putea prezenta într-o lumină cât mai detaliată acest fir al evenimentelor care au dus la apariția acestui OBISMAR.

Învățam la un liceu industrial, dar la profilul de matematică fizică, unde de 2 ori pe săptămână aveam și niște ore de informatică. La acest curs sau materie, cum vreți să-i spuneți, profa ne mai dădea și teme pentru acasă, teme pentru care ne ceruse într-un mod special să le rezolvăm pe un caiet separat. Caiet pe care ea îl va verifica la anumite perioade de timp. De altfel profa a spus, că nu o să stea să facă poliție cu noi și să ne verifice la teme tot timpul, dar uneori când nici nu ne vom aștepta, poate o va face.
Zis și făcut, eu ca un om de caracter și foarte silitor de altfel, îmi țineam acest caiet cât mai la zi și într-un mod aproape imaculat. Ceea ce din păcate nu puteam spune și despre acele lipitori de oameni care se aciuaseră pe lângă mine și mai tot timpul îi auzeam.
Hai mă ajută-mă și pe mine! Haide nu fi rău! Nu fi bulă! Haide că tu știi că te duce capul, ceea ce din păcate nu pot afirma și despre mine!
Cam acestea erau vorbele lor. Făceau aceste afirmații și se milogeau de om precum niște
amărâți de cerșetori.
Dar să ne întoarcem la oile noastre. Într-o zi apare profa de informatică și pe nepusă masă, nici așezată bine la catedră, ne spune într-un mod cât mai prerogativ să scoatem caietele pentru teme deoarece vrea să ni le controleze. Dintr-o dată încep vuietele prin clasă, foială mare, agitație și o mie și una de milogeli.
Haide mă ajută-mă și pe mine, nu fi bulă! Că eu mi-am uitat caietul acasă.
Alții spuneau ceva de genul: Haide mă ajută-mă și pe mine, nu fi bulă! Că eu nici nu mi-am făcut caietul încă și nu vreau să rămân corijent.
Oricum toate milogelile trebuiau neapărat să conțină și acest BULÃ.
De parcă te făceai automat vinovat de ceva în cazul în care nu îi ajutai.
Și tuna parcă cu milogeală de genul acesta. Iar eu o fire mai sensibilă, credul din fire și cu o binevoință ieșită din comun, i-am dat caietul meu unuia pe numele său de familie CRISTACHE care era în catalog la litera C, cu mult înaintea mea, care mă aflam la litera R.
Toate bune și frumoase, accept eu în cele din urmă să-i dau caietul meu, pentru al prezenta profei ca și când ar fi fost al lui. Acest caiet era unul de matematică, stiți voi, genul acela cu pătrățele și de tip studențesc, adică mai mare, coala lui de hârtie era de mărimea unei foi A4. Din păcate la acest caiet, la vremea aceea se găseau mai greu coperți. Sau poate am fost eu prea puturos ca să-i caut o copertă de cumpărat, cert este că nu era învelit pentru al proteja și orice ar fi fost scris sau desenat pe coperta lui s-ar fi văzut.
Și ca să vedeți ce îmi face mârlanul de coleg căruia i-am împrumutat caietul meu mai mult dintr-un gest de bunăvoință. Îmi scrie pe caietul meu, numele lui de familie, cu litere mari de o șchioapă, CRISTACHE. Când am văzut acest lucru, să înnebunesc nu alta. M-am răstit la el în fel și chip, i-am spus că nu îi voi uita măgăria pe care o făcuse. Dar oricum faptul era deja consumat.
Ce era să fac, că doar din numele de CRISTACHE nu puteam să fac și să scriu în nici un fel numele meu de familie. Astfel că am ajuns să inventez un nume, pe care apoi să-l pretind că ar fi porecla mea și din anumite litere ale numelui CRISTACHE, am obținut acel OBISMAR. Mai bine spus din CRISTAC am făcut OBISMAR, acel HE l-am mâzgălit bine cu pixul și am mai mâzgălit apoi și în fața numelui pentru a păstra o oarecare simetrie și binențeles pentru a nu bătea la ochi. Sincer nu știam dacă o să meargă și aveam sufletul cât un purice. Dar până la urmă a mers și am mulțumit Celui de Sus că nu m-a lăsat la greu. Binențeles că au fost întrebări din partea profei cu privire la acel OBISMAR. Ce înseamnă acest OBISMAR? Ce reprezintă? Sigur acesta este caietul tău?
În cele din urmă mi-a mers și am răsuflat ușurat.
Mi-am spus.
Am trecut și peste asta.
Oricum nu aveam să-i iert mojicia acelui coleg și-mi promisesem mie însumi că îl voi arde când îi va fi lumea mai dragă. Ceea ce am și făcut de altfel la o oră de fizică.
Fizica o făceam cu DIRIGA, care era o femeie foarte aspră, dar în schimb dacă o ascultai, îți dădeai seama că știe să-și predea materia. Toți tremurau în fața ei doar când o vedeau și asta poate și pentru că îi plăcea să lase o grămadă de corijenți la materia ei. Era cunoscută ca fiind cel mai aspru profesor din liceu. În schimb pe mine mă amuza frica unora față de ea. Dar dacă nu te ducea capul, ce vrei să-i faci mai mult în cazul acesta.
Erau foarte mulți care pur și simplu nu înțelegeau o iotă din materia pe care o preda și anume FIZICA.
Și dragilor, după cum vă spuneam, am avut și eu parte în cele din urmă de momentul meu de răzbunare împotriva acelui CRISTACHE. Dar cum în viață răutatea și prostia se plătește cu vârf și îndesat, aveam să-l fac pe acel coleg să regrete acea clipă când mă supărase.
Orele de fizică le țineam în cadrul laboratorului, unde acel CRISTACHE îmi era coleg de bancă, mai bine zis o lipitoare care se aciuase pe lângă mine pentru al ajuta la extemporale și la teze.
Iar într-una din zile, s-a pus DIRIGA pe o ascultare orală, pentru a mai pune niște note în catalog, deoarece noi la fizică datorită faptului că aveam 6 ore pe săptămână, incluzând aici și ora de dirigenție, unde binențeles că făceam tot fizică, ni se spunea că trebuie să avem un minimum de 4 note pe trimestru, plus nota de la teză care era ceva cu totul separat, o altă brânză de pește cum s-ar mai putea spune.
Și în acea zi DIRIGA a ales să-i pună o întrebare și conașului CRISTACHE și anume:
Ce este un material SEMICONDUCTOR?
La care conaș CRISTACHE a început să se foiască, să se bâlbâie și să-mi dea mie coate pentru ai furniza răspunsul.
Wow ce bucurie pe mine că în sfârșit puteam să-l ard pe fraier.
Și i-am șoptit binențeles o tâmpenie pentru al face de râs și anume i-am spus că un SEMICONDUCTOR este jumătate de CONDUCTOR.
I-am spus, gândește că SEMI înseamnă jumătate, asta înseamnă deci ce?
Prin urmare un SEMICONDUCTOR este jumătate de CONDUCTOR.
Iar conașul a luat-o de bună și a spus-o în gura mare. La care diriga a rămas pur și simplu înmărmurită, parcă dintr-o dată o apucaseră pandaliile și începuse să tune și să fulgere, să-l jignească pe conaș CRISTACHE în fel și chip, ca mai apoi să-i mai trântească și o notă de 2 în catalog.
Eeee….. Dar acestea au fost alte vremuri, uneori plăcute, alteori mai puțin plăcute, dar de care ori de câte ori încerc să-mi amintesc, parcă un mic zâmbet hoțoman mi se așterne pe chip. Chip care din păcate cu trecerea timpului începe să se schimbe și să omoare parcă copilul de altădată.