poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-14 | |
Am primit cu puțin timp în urmă câteva texte. Pentru cei care doresc să le citească, le postez aici.
34. neavând vreun interes umblu fără fes aiurea, urmărindu-mă securea secundarului ostil, semănând cu un pistil de crin plin de parfum și de venin dezinteresat un sat îmi ascunde fesul șui, câtă vreme îs haihui de mă-ntorc cândva, cândva-ul e o baniță de lacrimi triste, fără merite sau patimi m-am mutat în arlechin fără vină, fără vin am lăsat un sat și un crin – cauza se află-n fes neavând vreun interes 35. instalație complicată din culori și sunete subțiri, tăioase fâșâituri și intermitențe… amenințarea este groasă ca o pâclă magnetice, speranțele locuiesc dincolo întotdeauna dincolo, intuite doar – altfel n-ar fi speranțe… teama este benzină tălpilor sufletele par câini vagabonzi vânați continuu hingheri invizibili, doar lațurile plutind sau țâșnind din toate părțile vehicule stranii, iuți ca furia, puternice precum ura poartă brațe, maldăre de brațe… la robinetele ce se închid-deschid singure, curg fluide strălucind, irigă un pământ ridat în care semințele zădărniciei germinează promisiuni printre breșe se preling ochi în flux nesfârșit, ca o conductă timpul compus din salturi aleatorii ale gesturilor inutile, timpul este ignorat până la limita unde… un capăt există – îl știi?… acesta a fost un clip despre viață reală, ochii tăi văd doar ce le spui tu, deși taci, ajung ecouri… 36. Doamne, buni ne-ai mai făcut precum toate câte Le-ai făcut, Doamne, buni mai suntem câte visuri extraordinare… de fapt visurile au clădit lumea, visurile o dăinuie Doamne, ce risipă de aspirații… ce risipă de speranță. Dacă n-am avea speranța poate că am vedea cât suntem de răi, Doamne nu mai suntem chip Þie, a fost doar o dorință a Ta pe care noi nu prea ne-am îmbulzit s-o împlinim… poate că nici nu am fi știut cum, deprinși răului uite cum ne mai umple acesta ființa, vremea… credința într-o mântuire rămâne o speranță a morții morții cea dintâi și tare ne mai grăbim să ne ucidem crezând într-o altă viață… Doamne, buni mai suntem în rău și rău mai înțelegem ce-ai vrut de fapt 37. n-o să se mai întâmple nimic mi-e toamnă, mi-e părul pe la tâmple ca lapovița și huie vânturi lungi, din ce în ce în ce mai lungi printre ruinele castelelor închipuitelor izbânzi – primăvară n-o să mai suie decât o iarnă și-atât un câștig este în toate, va fi cel mai lung crăciun an nou, bobotează și poate buna vestire mă va împietri în toi de iubire, în toi de trează expirație și niciun amar că-mi iau câștigul acesta deplin… mi-e toamnă, zăpușeala năzuințelor a trecut puținul meu trup nici n-o să-l simtă pământul, deja pășesc altfel… este așa de frumos să fii toamnă, vezi?… mi-e părul ca lapovița, până și lupii, nervii mei, sunt blânzi par din pluș și tu, iubito, ah, așterne-mi culcuș printre foi acolo unde scrie cum eram, cum eram noi… n-o să se mai întâmple nimic 38. sunt un actor am ieșit în stradă plângând cuminte pășeam nici lent, nici grăbit, priveam deasupra lucrurilor puhoi de lume ca o pastă luneca pe lângă mine vitezele privirilor, ah tare aș fi vrut să mă oprească măcar unul și să nu mă întrebe de ce plâng doar să-mi întindă mâna și un surâs simplu, cald – până și cei care au vrut să mă oprească ar fi făcut-o doar ca să afle o secvență telenovelistică, să-și hrănească idioata curiozitate și atât sunt un actor mâine voi râde în hohot – cu riscul să fiu îmbrâncit, pălmuit, înjurat de mamă și de sfinți, izgonit… sunt un actor înecat în real și salvat miraculos de umor 40. acum știu, voi muri blestemat pentru că ignorantul ăla de Adam, cu Eva lui cu tot au pus botul, curiozitatea, ce vrei… Doamne, dar cu plantele, păsările, peștii, gâzele, bacteriile – hai, cu șerpii înțeleg – dar cu celelalte viețuitoare ce-ai avut?… ori otrava, arhetipal, a invadat universul?… ori nu cumva mărul e Pământul, sau ce? O altă planetă? Doamne, Tu n-ai ceas la mână și cu toate acestea, Þii la demnitatea timpului, ni l-ai împărțit felii ca de măr, de blestem, de… 56. …cum să nu fiu dezamăgit!… universul putrezește văzând cu ochii, miroase precum smârcurile cu apă stătută îi crapă coaja și-i mustește vernil puroiul cum să nu fiu dezamăgit pământul, frumos și blestemat coaja lui o împungi cu degetul chiftește a stricat până și bazaltul, minereurile, toate se fărâmițează, făină cu iz de gură de mină părăsită noi, idealiști, căutăm nuferii fluturi de cristal ceru-i o chestiune neînțeleasă încă fiind născut din acest aici mă pot vedea vreodată în oglinzi veșnice? Nu, deci ele mint. Ori și ele putrezesc concomitent… cum să nu fiu dezamăgit nici sufletele noastre nu-s ale noastre, nimicul este al nostru, integral… îmi iau felia de nimic și-o botez cum vreau și-o molfăi în gura mirosind a univers. 57. simt sângele și secrețiile toate – biata mea alcătuire, flăcări îngroșate, ghionturi lărgind căile de parc-ar trece în alt trup mai larg dintre toate senzațiile, gânduri iuți, sunt unele care cu oarecare certitudine se varsă-n dubii cele mai molatice sunt amintirile rele – am zis senzații? … nici acestea nu-s ale mele, vin dintr-o prăpastie și sapă alta alături înălțarea-i iluzie carnea mi se desprinde de pe oase, venele sunt panglici jucării pentru un pisic ud și zburdalnic, destin nervii ar trebui puși pe stâlpi precum cablurile sau vița de vie |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate