La Nord de Taiwan
Lucrez la o companie italiană. Sunt ofițer III punte. La bord mai sunt doi români , telegrafistul și ofițerul II punte. Comandantul este polonez.
Venim din XinGang, din nordul Chinei, ne apropiem de Taiwan. În fața noastră se formează un taiphun, suntem anunțați permanent de forța și deplasarea lui.
După calculele noastre vom intra direct în el așa că mergem să-l anunțăm imediat pe commandant.
Rezerva de băutură cumpărată din China este mare și el se chinuie să o termine toată, acum.
Nu este de accord cu nici o propunere de evitare propusă de noi. Colegul meu ce răspunde de navigație, ofițer cu ștate vechi în flotă, foarte capabil, decide să trecem peste gândirea acestui commandant beat, să ne adăpostim în nordul insulei Taiwan și dimineață să ne continuăm drumul.
Cum la bord suntem doar noi doi ofițeri și comandantul, hotăram să nu-l mai sculăm pentru cart, împărțind orele între noi.
Prin babord trece un mineralier de 40.000 tdw și se îndreaptă spre furtună, noi avem numai 8.000 tdw, nu avem curajul și nici greutatea lui.
Dimineață, în jurul orei 10, se scoală și comandantul, binențeles ne face cu ou și cu oțet. Ne întocmește rapoarte de debarcare pentru amandoi. Nu contează, am scăpat cu viață, furtuna s-a mai liniștit, acel cargou de 40.000 tdw s-a scufundat, nici un supraviețuitor.
Ajungem în Italia, la Chiogia, vine armatorul, ne întreabă ce s-a întamplat, apoi îl debarcă pe commandant.