Între blocuri era o șosea în pantă care ducea în șoseaua națională. Aici Diana si ceilalți copiii se dădeau cu patinele cu rotile, care pe atunci erau cu patru roți, prinse de picior în curele. Uneori se dădeau pe o placă pe care erau montați patru rulmenți și care pe asfalt făceau un zgomot infernal.
Într-o zi, ca s-o împace pe Andra i-a spus să vină să se dea împreună pe placă.
La parterul unuia dintre blocuri locuia o babă care n-avea altceva de făcut decât să strige toată ziua la copiii: că fac gălăgie și că ea e bolnavă și nu mai suportă zgomotul.
Când să se pună cu Andra pe placă, iar începuse baba să urle intr-o criză de isterie:
-Plecați, plecați, m-am săturat de voi.
Diana, ca să facă pe grozava în fața Andrei i-a spus babei:
- Nebuno, dute și te culcă.
Se făcuse seară și Diana intrase în casă dar se tot uita pe geam. Aștepta să vină baba s-o reclame lui taică-su.
A doua seară Diana era la joacă cu copiii, uitând de incidentul din seara trecută. La un moment dat se aude strigată de tatăl ei.
Intră in casă fără să banuiască nimic și surpriză…într-un fotoliu trona baba picior peste picior cu o satisfacție pe chip. Diana se uită la tatăl ei să vadă reacția lui. El nu era deloc nervos, avea o voce foarte calmă, și a întrebat-o cu un glas aproape duios:
- De ce vorbești urât cu vecinii ? Așa te-am educat eu? Unde ai învățat să vorbești așa? Pe maidan? Treci în camera ta, azi ești pedepsită” Diana, a spus bună seara și s-a dus cu capul plecat în camera ei fără să-i arunce nici măcar o privire cotoroanței pe care o simțea că jubilează de plăcere.
Dar Diana simți-se în glasul tatei că o certase doar de formă, să o liniștească pe cotoroanță care probabil venise cu scandal. Fata știa, în sinea lui tata îi dădea dreptate: hârca era nebună. “Babo n-a fost mama acasă, că așa te dădea pe ușă afară…” și-a spus Diana în sinea ei.