poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-29 | |
- Spune mă, cât fac 5 plus 3 ? îl întrebă Diana pe fratele ei mai mic.
Nimic; băiatul parcă era în transă, parcă visa. - Mă… tu te duci vacă la școală și vii bou. Pleacă naibi de-aici că mă enervezi! Ești un nesimțit, du-te să mănânci! Lasă ca-ți fac eu temele, nici măcar curat pe birou nu ți-ai făcut… mă boule! Alin, supărat, s-a dus în bucătărie și ea s-a apucat să-i facă lecțiile. Se lăsase liniștea de ceva vreme, nu se mai auzea nimic dinspre bucătărie. “O fi plecat afară?”, s-a întrebat Diana. S-a ridicat de la birou și s-a dus să vadă ce se întâmplă. Când a ajuns în dreptul ușii a scos un țipăt de disperare, i s-au înmuiat picioarele, s-a ținut de tocul ușii să nu cadă. În bucătărie era o scenă de groază: fratele ei stătea întins pe covor într-o baltă de sânge, cu un cuțit înfipt în inimă. “Vai Doamne, ce-am făcut!” își spuse Diana și lacrimile începură să-i șiroiască pe obraz. Cu fiecare pas care-l făcea spre el își dădea seama că sângele nu prea era roșu și cuțitul căzuse pe jos. Alin a deschis ochii, s-a ridicat în capul oaselor și a început să râdă în hohote. Și-a scos cartoful de sub bluză și i l-a arătat surorii lui și nu se mai oprea din râs. - Te-am păcălit, ha, ha, ha Diana nu știa ce să facă, să-l bată sau să-l sărute că e în viață. -Vai ce m-ai speriat!, frati-meu. Tu nu ești normal, du-te și te spală, hăbăucule și să nu mai faci așa ceva în viața ta. “Dacă nebunul se omora?” se întrebă, “cum aș fi putut să trăiesc de acum încolo?”. “N-am să-l mai bat niciodată,” își spuse Diana cu lacrimi în ochi. Diana se certa mai mereu cu prietena ei Andra, colega ei de clasă, o fată obeză care locuia la scara vecină. Andrei îi plăcea să fie mereu în competiție cu Diana, în orice, dar tot ea să fie prima. Ei nu-i păsa de ambițiile Andrei; ea avea responsabilități: să facă lecțiile cu fratele ei care intrase in clasa întâi, să o ducă pe sora ei la creșă, să facă curat prin casă, să se joace și să-și facă temele dacă mai avea timp. Abia aștepta să vină seara să iasă afară la joacă. Era minunat când se îngâna ziua cu noaptea: Toți oamenii mari se duceau în casă, la televizor. Greierii cîntau în iarba din fața blocului aerul se răcorea și mirosea a vară, și…era liniște. Se jucau fel și fel de jocuri:“Trecea un prinț călare”, ”Șotron”, ”Elastic”, “Maț gros” “Podul de piatră”. Dar cel mai mult ei îi plăcea să se joace “Ascunselea”. Într-o seară, pe când se jucau ”Telefonul fără fir”, vine Andra la ei țopăind, fericită și le spune: - Sâc, eu o să merg la olimpiada de matematică. - Tu butoiaș, nu ești normală, zise Diana, pleacă naibii de-aici!… tocilaro! Am uitat să-ți spun: a zis profu Manea că te-ar fi luat și la olimpiada de istorie dacă la extemporal nu îmbrăcai dacii în ismene. - Când a spus? Întrebă Andra uimită. - Când te-ai dus tu să uzi buretele. Andra, puțin bulversată, s-a întors cu spatele și s-a îndreptat spre scara ei. - Să nu uiți când pleci la olimpiadă, să-ți iei ițari pe tine ca să-ți mai strângă din buci, a strigat Diana după ea. Toți copiii au început să râdă și Andra, simțindu-se înfrântă, i-a spus: - Lasă scânduro, că-mi vine și mie rândul! Se certau mai mereu și așa a fost și în acea zi cănd se întorceau de la școală. Diana, nervoasă, a intrat în casă, iar Andra, ca să aibe ultimul cuvânt, a venit la geamul ei, care era mereu dechis, să-i mai spună vreo două. S-a prins cu mâinile de pervazul de tablă cu intenția să bage capul pe geam. Din casă, a auzit-o pe Andra scoțănd un țipăt de durere. S-a dus repede la geam, să vadă ce-a pățit. Andra era cu mâinile pline de sânge, se tăiase în pervaz. Dianei i-a fost milă de ea. - Te-ai tăiat rău? Haide înăuntru să te pansez, a zis Diana îngrijorată. - Lasă-mă-n pace vaco! zise Andra, aruncându-i o privire plină de ură. - Ce să-ți fac fată dacă te dai rotundă și ești proastă! a izbucnit nervoasă, Diana. Dar de fapt ești rotundă…și proastă pe deasupra. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate