Armăsarii tăi și-au pus șorț și curăță meticulos cartofi pe urmă toacă pătrunjel
la ora 8 fix duc gunoiul negreșit în fiecare seară
Armăsarii mei cum adulmecă apusul
se năpustesc isterici izbindu-și copitele de pereți. Caută ferestrele. Nechează mut strivindu-și copitele în betonul indiferent.
Eu nu mai am ferestre - așa cum altora le râd mușcatele în geam mie îmi râd cărămizile.
Mă uit neputincioasă la armăsarii mei cu boturile sângerânde și nu mă îndur să le spun
că n-or să mai găsească niciodată ferestrele și nici că stepa n-o să le mai geamă nerușinată sub copitele nărăvașe.

Buni cartofii prăjiți?