dragul meu... nu aș vrea ca istoria să se repete, deși parțial se repetă! m-am îndrăgostit tot de un profesor de filozofie și de istorie, neobosit căutător prin furnicarul vieții! sper, chiar dacă mă mai las furată de jocul abandonului, în clipa pe care o merit! clipa iubirii, deschiderea spre infinitate!
m-ai pescuit cu vorba, așa cum cum spunea Shakespeare, m-ai făcut să te iubesc și să îmi uit visul imposibil, m-ai ajutat să distrug pânza de păianjen care îmi invada libertatea sufletului! profesorul inimii tale a primit nota maximă! și-apoi ai plecat... parcă mi-ai fi lăsat o cheie în palme! să vezi ce fac cu ea! ce lumi deschid, ce coșmaruri închid! nu mi-a fost ușor să mă trezesc la realitate, să văd că sunt tot singură pe drum! să aud cum îmi pune timpul aceiași întrebare... și să-i răspund că nu cunosc lecția despre înfrângere!
am trăit într-o anvelopă persuadantă, am delirat în tunelul ei cu colți de vampir... voi divorța! voi tăia această sufocare prin negura egoismului! nu știu dacă vei fii fericit să mă vezi scriind despre punctele de repetiție ale vieții mele, nu știu dacă te vei mai întoarce să îmi săruți ochii cu zâmbet american sau buzele din frunze de busuioc... știu doar că profesorul nu poate exista fără elev, cufărul nu poate exista fără cheie, eternitatea nu poate exista fără iubire! știu doar că sufletele noastre se cheamă! și voi spera... dragul meu!

19 iunie 2009, 14:44