Citesc toate aberațiile dulcege de om idiot pe care le-am scris pînă acum. Texte pline de optimism grețos. Speranțe deșarte și vise fără rost. Nimic nu este adevărat. Scenariul este unul singur: ai 20 de ani, faci o facultate într-un oraș mare. O vreme crezi că toata lumea este a ta, că o să faci mai mult decît părinții tăi, că vei rămîne în istorie. Apoi școala…care nu te învață mai nimic folositor. Intri în viață, cică, cu adevărat, cînd ai primul job. Ce se întîmplă atunci? De obicei muncești la un patron cretin, care habar nu are de management și de stimă de oameni, care nu știe ce e aia să deschizi o carte. Accepți să plimbi hîrtii și să cîștigi 2 lei, recunoscător că ai unde să capeți experiență. Că vorba aceea, fără experiență, nu se uită nimeni la tine. Și așa, trec lunile, te enervezi, vezi și tu ce înseamnă sa cîștigi un ban amărît. Ajungi să-ți urăști părinții. De ce trebuie să treci tu prin toate astea? Ai cerut tu cumva să te naști? Nu! Te-au fătat și te-au lăsat într-o lume ostilă în care nici nu vrei să fii. Și totuși ești. Te duci la tspe interviuri ca să îți îmbunătățești situația nenorocită de om care își cîștigă pîinea prin muncă. Întrebări stupide. Nenumărate. Oameni care te privesc ca pe o insectă. Minți cu nerușinare. Sigur că vrei să contribui la dezvoltarea firmei, e visul vieții tale să fii sclav pe o plantație. În fine, unul te consideră potrivit. O lună, două…trec, încerci să te integrezi. Este cheia să rămîi acolo. Ai revelația nimicniciei ocupației tale care îți mănîncă sufletul și timpul în fiecare zi. Și pentru ce? Păi…vrei să mănînci o pîine, nu? Vrei să ai 2 lei să ieși și tu la o amărîtă de terasă sîmbăta cu prietenii tăi care nu par să aibă vreo problema cu viața pe care o duc, cu chiriile, cu situațiile de tranziție interminabile și care toți, fără excepție, cîștigă mai bine decît tine și asta printr-o pură întîmplare și cu minimum de efort. Nu, nu e invidie. Este o realitate nenorocită. Și…ferească D-zeu să sari din buget cu vreo cheltuială. Te doare măseaua? Te simți rău? Rău, foarte rău! Nu-ți permiți sa fii bolnav, doar știi asta! Păi…de unde bani pentru extracheltuieli de-astea? Să-ți fie rușine! Nici să ai grijă de tine nu ești capabil! Scriu un text negativist, știu! Am fost și optimist cindva. Azi nu vreau! Azi am băut mai mult decît era cazul, am avut o zi oribilă la slujbă, i-am urît pe toți și vreau să îmi permit sa fiu negativist! Și la urma urmei…nu citi dacă nu-ți place, da?