La dracu
Viața se duce
Viața se scurge
Vecinii de deasupra
S-au certat iar
Afară se-aud din ce în ce mai des
Sirene
Oamenii mor pe străzi, sub poduri, pe cheiuri,
În cimitire locurile se vând la suprapreț,
Ne mai privim în ochi
Doar cât să nu înnebunim
În albiile secate se construiesc autostrăzi
Ne batem cu pietre, cu cuvinte, cu singurătăți
Pe scări se coboară mai mult decât se urcă
Atâția copii se sinucid în oamenii mari,
Ochii noștri, colecție de monitoare
Împânzesc inutil împrejurimile
Ne-ascundem de noi
Câini nedresați ne caută prin râpe
Nu mai lăsăm nici urme
Pământul refuză să-și mai aducă aminte de noi
În biblioteci nu mai sunt decât cărți despre sex
Și ce e rău în asta?
Oamenii se bulucesc să citească
Oamenii se bulucesc unii în alții
Ceva, ceva o ieși de-aici
Zilele se numără în fișicuri
Aramă, argint
Uneori aur, medalii de merit pentru
Bănuțul aruncat unui cerșetor
Ne căutăm disperați scuze, motive, circumstanțe atenuante
Pentru că trăim
În coșuri de gunoi, în mașini de tocat orgolii,
Cu aer condiționat.
Furnalele au ucis primăvara
Iar oamenii i-au furat toate frunzele
Ca să-și afume grotele
Fugiți, energii negative!
Omorâm toți copacii care au un sens
Și ne crucim, ne sfințim în continuu
Casele, zgomotul, magazinele, păcatele, prostia, trecutul, întunericul, copiii, televizorul, legea, tăcerile, drumurile, roșul din semafoare,
s-a interzis prin decret gânditul
La ochi, arm`!
Noi să fim sănătoși!