amărâtul meu călător ai palmele cenușă
mi-e teamă de inima ta închisă lateral
de speranțele tale futile
tu care ești înalt deplinule tu
cel care nu încapi în oglindă
în lumină în rame și-n brațele mele

numai plecat rămâi

dacă ți-aș stăpâni foamea o oră amărâtul meu călător
nu crezi c-ai pleca cu o poftă
mai mare mai plânsă mai gravă

lasă masa nestrânsă să știu că
ai trecut prin inima mea

vin cu tine cu iubire fără trup așteptând
să arzi pe rug iar ceea ce ești
să se întâmple