poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-25 | | Un om avea trei fete: Frumusetea, Invidia si Intelepciunea. El tot ce muncea pentru ele facea. Acum, prima era frumoasa de nu o puteai privi dar nu era nicicind multumita de ea insasi si mereu ii cerea tatalui iar el din putinul lui ii dadea. Acum, si cea de a doua mereu se certa cu sora ei si mereu il dojenea pe tatal lor ca “eu de ce sa n-am ca sormea’ ”. Frumusetea din zi pina in noapte se aranja, ca nu avea timp de altele. Invidia toata ziulica statea si o birfea pe sora sa. Sora lor mai mica gatea pentru toti, facea curat, spala, asculta ofurile surorilor ei. Ei, da, si veni Fat-Frumos si o lua pe fata cea mica pe calul lui alb. Iar batrinul o lasa, ca asa e omul prost. Si asa omul nostru isi trai viata pina la adinci batrineti alaturi de cele doua fete ale sale [pentru ca pe ele nu se gasi cine sa le ia]. Frumusetea a imbatrinit si s-a ofilit si nesuportind a murit. Iar Invidia de invidie a murit si ea. “Ce sa moara doar sormea’ ?!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate