Nu pot scrie nimic acum...De ce?!-...nici eu nu stiu...numai...nu pot...dar...ma mananca ingrozitor buricele degetelor...asa ca am apelat la un truc ieftin...rasfoiala prin caietele aruncate prin vreun fund de sertar...in care m-am asezat candva pe mine...pe mine de atunci...sunt oare alta acum?!...habar n-am...tot ce stiu...e ca ce voi scrie in continuare...a fost scris de fapt de cea care eram acum sase ani...poate aceeasi...:)

"15 februarie 1996

Uneori simti cum totul incepe o noua viata...dar, nu-i totuna sa simti cum renaste totul cu a simti cum tu...te nasti din nou din tine...altul...necunoscut...inconfundabil cu cel de inainte...un "tu" pe care nu l-ai stiut nciodata pentru ca l-ai tinut intotdeauna ascuns...
E minunat...simti cum se naste..apoi prinde aripi...te inconjoara...te urca si...zburati...si acel "el" care te-a acaparat cu totul...nu e altceva decat "alt tu"...intotdeauna dorit si care acum...intr-o secunda nestingherita de visare ti-l poti darui intr-o iluzie...
Acum esti liber...acum poti zbura...poti fi orice...pamantul intreg si apele le ai la picioare si cerul intreg ti-e in plete...acum poti fi orice...poti fi "celalalt tu"...si nici o lacrima...nici o tristete nu va zdruncina acest "nou tu"...aici nici nu exista tristete...e atat de mica particica aceasta de..."altceva"...ca nu poate incapea in ea imensitatea tristetii...aici nu-i loc de tristete...nu...dar...mai incolo...dincolo...cand "alt eul" pe care mi l-am faurit in graba...asa...cu ce aveam la indemana - niste vise stinghere si un strop de nebunie pentru avant-...atunci cand voi fi ca un zmeu de hartie caruia vantul nu-i mai sufla in plete...ce voi face?!...voi fi cea de inainte...ori, poate, nu voi mai fi la fel...nu voi mai fi nici macar cum am fost?!...- poate ca nu...dar voi putea fi mai saraca intr-o lacrima si mai bogata-ntr-un regret si bogatia nu-mi va fi decat durerea neputintei de a fi la nesfarsit..."altfel"...iar 'paguba"-mi va fi cel mult...bucuria de a fi fost macar "un pic...altfel"...Si daca nu voi cadea niciodata?!:)...daca...voi oscila continuu intre cadere si zbor...intre vis si realitate?!...atunci as vrea sa stiu ce voi face...atunci cand nimeni...si nici eu...nu voi sti daca am cazut sau zbor...sau...nu stiu...daca nu cumva zborul meu e iluzia agoniei de inaintea Marii Caderi...ori...caderea din urma Marelui Zbor...Cum voi afla eu cine mai sunt atunci?!...atunci...atunci cand nu voi mai fi nici "vechiul eu"...nici "noul eu" nu voi fi...atunci cand voi fi ..."ceva" si..."altceva"si tot...si nimic si...inca ceva...?!Cine-o sa-mi spuna atunci cine sunt?! Cine?!...Ah...de as gasi o Cale spre mine...de nu m-as mai cauta si pirde continuu pe acelesi carari...de as putea sti cine sunt...atunci cand nu mai stiu nimic ce e si nu mai stiu ce e nimic...Ajuta-ma!...te strig fara sa te stiu...dar...ajuta-ma...stiu ca cineva poate face asta...ajuta-ma!...ma strig iar pe mine...?!- ma strig...numai...am uitat unde sunt...am uitat de unde trebuie sa vin sa-mi raspund..."