- ti-am povestit despre frica mea de pisici? din copilarie..
in intuneric linistea e o panda atat de materiala.
seara pareau dintr-o data insinuante si se prelingeau pe langa pereti planuind cum sa se furiseze langa mine, prin intuneric.
- n-ai putea scapa de teama asta a ta de intuneric ? te tin lipita de mine, de ce ti-ar mai fi teama, hai sa-ncercam.eu nu pot adormi decat in liniste si cu toate luminile stinse.
noaptea privesc cum te legeni pana te prinde somnul, ghemuita ca intr-o placenta, cu pumnii sub barbie. cu ce te ajuta lumina de pe hol...
- ma ajuta sa raman, e o margine care ma tine aici, parca opreste invaziile, n-o stinge.
- esti moale cand dormi, abia te aud respirand, ai stropi minusculi de sudoare pe frunte. mereu spui ca ai vise frumoase.
- tu nu ai intrebari de care ti-e frica ?
inainte sa poata spuna cuiva: tu esti Celalalt, deci si eu exist...cum crezi ca se simtea Dumnezeu ? poate si El stie ce-i frica, nu crezi?
- pui, la ora asta...
- dar tu nu te intrebi cine suntem cand ramanem singuri? singuri de tot adica.
mi-e teama ca n-am sa-mi pot pastra amintirile, cand raman singura. si e logic, in singuratate absoluta nimic nu mai are pret.
- ce grozavii iti trec prin minte la miezul noptii. nu exista singuratate absoluta
- ba da, simt ca exista, ca ne asteapta undeva. daca privesti oamenii care se strecoara pe langa noi ca niste umbre, fara sa se lege de nimic. ei au ajuns deja acolo.
- uite, n-am sa mai adorm inaintea ta.
- imagineaza-ti o secunda de liniste totala peste lume. ar fi ca o scurta amnezie a Lui. un Dumnezeu ratacit, cautand sa-si aminteasca de noi.
nu inteleg cum te descurci cu linstea.
- pui, ce ingani tu acolo cand te legeni ?
- mereu inainte sa adorm imi trece mama...