Oarbă de cuvintele tale, prin labirinturi surde.
Se prelinge zgomotos viitorul trecut pe sub zebrele drumurilor ce duc spre niciunde...
Si tu taci zgomotos de parcă dincolo de lume focul ar striga: nu mă mai descoperiți, mi-e frig și mi-e foame de sete...
Zadarnică lacrimă în ochiul meu deștept din creștetul capului... te-ai putea îneca în oglindă... șarpe nu zebră la semaforul stelelor căzătoare... unde să-mi vii? Unde să-ți vin?
Timpul rotund ca un fulger globular ne-a trăsnit... două lacrimi de cenușă si-un drum fără pași, frânt clar - văzător - indiferent clipelor fără stăpân...