Omul e mitocan cu el insusi; un bolnav indobitocit de societate si de sine insusi. Mi-e clar ca nimeni nu face nimic fara foloase personale, chit ca se spanzura in plina zi cu funie din celuloza si-si da foc cu benzina diluata ce n-ar fi trebuit sa arda. Se-ntampla si astfel de accidente de pe urma carora poti deveni erou sau proscris; oricum, din ambele poti profita daca te duce mintea, sau daca exista interese mai presus de banuielile tale.
Cretini, condusi de clanuri de cretini cu putere, de cand lumea se stie, mancam firimitura painii pe care o producem, cu frica ca biciul puterii n-ar mai exista si nici noi implicit. Ganduri marete, desarte, au putrezit in noi, sub bate feroce, lustruite acum sub forma de sceptre, ce daracesc neuronii celor ce le recunosc ancestral.
Edemul nu-i un semn pe chipul celui ce-l poarta, doar moartea urata a nepasarii lasa gangrena urat mirositoare a societatii in care traim, si de nu-ti provoaca sila, te poti chema Omul Recent.
Putine principii au fost create pentru a ingradi animalismul, restul, pentru a limita umanitatea cu a ei gandire haotica ce putea provoca revolutii. Daca ne gandim, n-au fost prea multe, iar de cand s-a inventat bomba atomica, tari puternice precum China, poarta un altfel de razboi pe care il va pierde sub coercitiva democratie a Americii. State in state, sub state, care formeaza un vast continent, ce a depasit Rusia Unita; iata ca pamantul lui Ion se dovedeste o forta mondiala in mainile catorva famili inbogatite prin jafuri armate, prohibitie si-n ultima faza prin bursa. Prostiti de putine asigurari sociale si de razboaie provocate de ei insisi, prin autodistrugerea unor cladiri asigurate la mai mult decat valoarea lor reala, isi intretin un sistem crescut si educat sa fie cu orice sacrificiu, pentru bunastarea greilor ce l-au creeat. Cand cativa debili orbiti de miliarde de dolari trebuie sa-si traga basinile pe ultima suta, nu mai conteaza cateva tari exterminate cu manusi chirurgicale, nici macar pionerii ce trebuie sa duca la bun sfarsit aceasta mizerie fara finalitate. Sunt oameni ce nu-si vor mai constientiza tara, ci doar lectii invatate in marea de armata ce ni se pregateste. Cultura tarii pe care o vom servi va fi un esafod pe care un difuzor ne va spune cat de barbati si de femei suntem. Involutie crunta, carne de tun dotata electronic, cu mai putini morti ca pe timpul lui Arhimede, dar cu creierul injumatatit.
De aceea suntem invatati ca omul ca fiinta sociala este prin natura sa singuratica, apta de a lupta impotriva propriiei lui conditii de las, denuntator, slab in fata viciilor pe care singur si le provoaca, sentimentele fiind reactii chimice inutile, ce se pot compensa cu spirite civice ce n-au cum sa moara, caci ele sunt principii invatate subliminal chiar pe timpul lauziei.
Nu ma sperie faptul ca lumea nu va mai trai, ci ca nu va mai constintiza aceasta; oricum, cine duce grija prostilor de maine e prostul un pic mai avansat de ieri, care va muri destept in propria-i prostie! Prostul nu moare de grija altora, ci de grija grijilor lui, iar cainele ca nu da de oameni.