nu vreau să mai aud de domni cu "m"
aș șterge litera de s-ar putea din alfabet
însă cum ei fac parte din trecutul meu
îi mai păstrez un pic în gând discret

de mâine însă fără nici o remușcare
voi face ce-au făcut și dumnealor
dând cu “delete” urgent pe tastatură
și anulând pentru o perioadă orice zbor

rămân aici în țara mea căci mi-e mai bine
chiar dacă viitura vine-n trombă peste noi
sub pernă o să-mi pun colacul de salvare
voi locui mereu într-un poem scris la etajul 2

cum bine știi tu lumânașterea mea verde
doar Ubu-i rege veșnic peste lume
s-a descreierisit paiața ce prășește nori
iar cartierul și-a pierdut bunul renume

ne pasc omizi pereți de suflet coșcovit
s-a îmbătat bordura de la restaurantul Rucăr
de ziua mea îmi faci cadou doar scrumiere
deși tânjesc după-un buchet cu flori de nufăr

mai bine hai la Casa Eliad printre prieteni
mă vei găsi întotdeuna în seara cea de joi
ne întâlnim să potcovim silabe ditirambic
iar unu și cu unu nu fac niciodată doi

un fel de terapie intensivă după boală
precum un cuib calin cu păsări cântătore
când oamenii își pun pe scenă sufletul în mâini
și se expun cu orice risc sub reflectoare

iar de-ai să vii să nu uiți să-mi aduci
un sac pufos cu pene albe de cocor
și-o bucățică din tabloul lui Monet
ce îmi lipsește totdeauna din decor

căci uite preferatul e din nou cu "m"
n-am șanse de scăpare dragul meu
și nu mai scriu nimic căci e târziu
mai bine plec să dorm într-un muzeu

fântână vreau să mă visez în orgi solare
m-am săturat de-atâtea cruci și cimitire
îmi iau cu mine doar o carte cu povești
căci îmi e dor de-un strop de nemurire