poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-20 | |
Suprafața sferei tale îmi poartă pașii... De doi ani mă tot învârt și nu reușesc cu nici un chip să te aflu. Începutul îmi pare acum o ploaie caldă, cu stropi mari, de viață, pe care mă chinuiam să îi înghit. Îți amintești privirea mea de copilă? Ai răsărit și mi-ai rămas drept reper pe linia orizontului. Și au început spiralele... Gânduri, cuvinte, priviri... Toate acestea mi-au umplut sufletul de visare! M-am desprins ușor și am zburat, cum credeam că faci și tu, spre zările albastre.
Mai apoi a cazut tăcerea de gheață și întunericul m-a cuprins în brațele sale. Durere, plânsete și promisiuni sinelui. A început să îmi placă. Mi-era tare bine pe atunci, crezând că florilor răului le-au fost extirpate rădăcinile și că lumina mea va putea veghea alte sfere. Însă privirile tale de smarald au reapărut și viața a început să palpite sălbatic în venele mele din nou. Tot plimbându-mă în jurul tău, am învățat că oamenii nu mint întotdeauna, ci omit (cu bună știință) să dezvaluie amănuntele ce le definesc viața. Asta a fost singura gresală pe care nu am putut sa o iert... Am crescut, am învățat să am răbdare, sunt alta, de mână cu viața mă plimb încă pe suprafața sferei tale, în speranța că tu mă vei îndemna să o transform în fine cioburi. Stranie experiență!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate