Se va revolta Meduza
Transformată-n gelatină
Și-o să-ți umezească buza
Când ți-e sete, cu benzină

Ai să verși lacrimi amare
Pentru a-i îmblânzi pe zei
Să nu-ți dea apă cu sare
Ci doar lacrimile ei.

Blestemul când te-o ajunge
Gorgonei să-i ceri iertare
Ca să-nceapă iar a plânge
Cum te aștepți: c-o vodcă mare!


(Ca anecdotă vă pot spune că, în tipografie, “Lacrima Meduzei” a intrat în “folclor” când încă nu se uscase cerneala de pe paginile ei:
)