Rasarit linistit, de concediu, fara ceas desteptator, fara ceas,doar soarele reper…
Soarele si ciripitul pasarelelor, intr-un copac uitat de demolari, fereastra deschisa si aerul dulce al zorilor, nerabdare…Ti s-a intamplat vreodata sa ai sentimentul ca, daca nu te grabesti, pierzi soarele si marea? Sau locul de pe plaja? Mie da…Atunci, parca nici de cafea n-am timp, trezirea fiind drumul cautat pe scurtatura spre plaja…
Si cat e de frumoasa marea dimineata! Mai albastra si mai limpede, nezburatacita de trupuri incinse, virgina…Isi aduce lenes valurile la mal, privita cu ochii mijiti, imensitate de diamante sau, mai dulce, perdea de licurici…
Nisipul rascolit, umed si tacut…
Tipat de pescarusi infometati, planand, reclame vii ale vazduhului, soli pradatori ai uscatului…
Trupul intins, intai foiala, gasirea pozitiei comode , sapand in nisip forma , sentimentul ca incet, incet, devii tinta soarelui, pe tine te vrea, te-a gasit, te-ncalzeste, intrat in raza lui, relief spionat cu blandete…E o joaca…Pe fata, pe brate, pe coapse, parca niciodata peste tot…
Miroase a mare…Gustul sarat simtit fara voie…
Nisipul tacut…

Adunam din jur scoici…Nu trebuia sa ma departez, ma puteam pierde… Mama intotdeauna adormea pe plaja, nu intelegeam cum putea sta nemiscata, fara sa se joace in nisip, apoi, ca sa intram in mare, trebuia mai intai sa fumeze o tigara, nesfarsita pacatoasa tigara…
Castelul meu era garnisit cu scoici sparte…Mozaic alb, cenusiu, galbui, cele intregi le pastram ca ferestre si porti…Intotdeauna avea patru turnuri, fortareata cu ziduri adunate de palme, cu grija netezita…Si lasam la sfarsit placerea deplina…Nisipul molesit de apa pastrata in galetusa, turnat in tugui, gramajoare din varful degetelor, piramide miniaturale desafarsind imaginea castelului visat...atunci incepeam sa cant, incet, nu mai stiu ce…
Priveam dintr-o parte, cu capul lasat usor spre umar si eram tare mandra…
Mi-am dorit de fiecare data sa-l regasesc a doua zi...Nimic...sau poate doar poposeam in alt loc...

Scoici adunate in palma...Finete transparenta si mata, sidef si forme de melci fragile, perfecte, colier agatat de gatul bronzat…
Pasii pierduti pe mal, nisip devenit miscator, forma talpii grabita, luata de val…

Dimineti…
Preludiu iubirii cu marea…Suflet tanjind racoarea, atingerea lina..
Destinderea fibrelor, stranse de soare, in miscarea ritmica a gestului de harjoana, sau de…supravietuire...
Revenirea la mal, respiratia sacadata, oboseala infruntarii cu marea…
Sa simti cum ti se strange apa in picaturi sarate, sa-ti odihnesti trupul regasind fierbinteala pe fata, pe brate , pe coapse, parca niciodata peste tot…

Nisipul se trezeste…Tradeaza dialoguri, franturi aduse de departe intr-o rumoare, planuri sonore , auzul, dirijor exigent, regaseste imagini de viata…
Caise si piersici, gogosi, inghetata…

Ziua simtita in lumina schimbata brusc la fiecare trezire, in buimaceala si hotararea imediata de a infrunta drumul de intoarcere, lenevos, cu gandul la asternut racoros…

Bucuria trairii unor dimineti senzuale...