poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-06 | |
De multe ori te scufunzi în gândurile tale și te întrebi:
Cine ești cu adevărat, ce rol trebuie tu să joci, Ce e făcut să fie al tău și ce-ți rămâne ție de făcut ? Ne naștem.... ca să ne stricăm sănătatea pentru bani, Ca apoi să ne stricăm banii pentru a putea-o repara. Trăim.... și ne luptăm pentru un întreg și absolut nimic, Fără să putem fi mândri cândva, că am realizat și noi ceva. Și apoi.... murim.... s-a încheiat prestația noastră, toată Nu rămâne nici o umbră, de parcă n-am fi existat vreodată. Trecem prin viață.... ca râurile printre mii de bolovani, Am fost și noi copii și am vrut să ajungem oameni mari, Ca acum.... să vrem să vină vremea.... să fim din nou copii. Vrem să ne cunoască lumea și să simtă ceea ce simțim și noi, Să plângem împreună și să zâmbim mereu vioi, Dar, nu am reușit încă nici noi să ne cunoaștem.... Să ne descoperim misterul ce-l primim de când ne naștem. Nu trebuie să ne modelăm ca lutul, după dorința unui învingător, Ci să ne comportăm cât mai natural, originalul e cel atrăgător. Cine ține cu adevărat la cineva, nu încearcă să îl schimbe, Frumos ar fi și-ar trebui să-l iubească, priceput.... Pentru calitatea de care a fost atras la început, Și apoi, orice defect, pe parcurs de-ar interveni.... Trebuie trecut cu vederea, căci perfect nici tu nu poți să fii. Dacă ești puternic să treci peste o respingere mai veche, Atunci, singurătatea de acum devine floare la ureche. Nu trebuie să ne gândim, să facem mereu pe placul tuturora, Să ne chinuim mereu pe noi, ca ei să nu sufere pe undeva, Că și noi avem suflet și suportăm cu greu durerea, Pe care nimeni nu o înțelege, nu ne-o poate alina.... nu vrea. Sunt oameni ce au tot ce își doresc și lăcomia lor mai cere, Când alții n-au nimic, decât un suflețel rănit și o inimă ce țipă de durere. Am fost înzestrați cu maxim de iubire și cu minimum de ură, Și să putem fi fericiți, am primit și deosebitul spirit de-aventură. Putem privi cu toții același lucru, dar fiecare să-l vedem diferit, Putem asculta aceleași melodii, dar să le înțelegem diferit, Putem rosti aceleași cuvinte, dar să le interpretăm diferit, Putem să fim noi înșine, că fiecare prin ceva e diferit. ~24.03.2005~
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate