Stii...stateam si ma gandeam...:)in fond, tot ce avem, tot ce putem avea cu adevarat...e viitorul...Asupra trecutului nu-i nici o indoiala ... nu-l mai putem intoarce si nu-l mai putem avea decat pentru noi si in noi...prin puterea noastra de a-l rechema...insa niciodata la fel...niciodata asa cum a fost el in sinea lui, ci...asa cum il vedem azi...cu ochii impaienjaniti de vreme...rece...neclar si incetosat ori ...prea cald...mult prea cald si prea aproape uneori, dar totusi altfel...niciodata asa cum a fost el atunci, in secundele acelea de prezent legate cap la cap de-un fir de amintire...Insa...cu prezentul...lucrurile-s la fel de simple...?!:) Oare ce-nseamna prezent?! De unde pana unde se-ntinde prezentul meu?!:)Zambetul de mai inainte e deja trecut...zambetul pe care "ma pregatesc sa ti-l scriu"...:) era viitor pentru cel de dinaintea lui cand ti-l spuneam...dar acum...e deja trecut...:) Oare...cum as putea simti unde mi se termina trecutul...unde-mi e prezentul si...unde-mi incepe viitorul?!:)Si...daca prezentul nostru e atat de ..."scurt'...:) de ce ne preocupam atata de el?:)Acum...mi-e bine...:) am aflat ca...de fapt...nu traiesc in trecut...pentru ca nu as avea cum...as putea, asa cum spuneam, sa ma pierd in amprenta lasata de el in ochii mei, sa ma invalui de el....dar..nu pot trai trecutul...iar prezentul...se face atat de repede trecut...ca...tare-mi vine sa cred ca nici in el nu prea traiesc...:) cred ca de fapt...traiesc in viitor sau...cel putin...cu fiecare secunda care trece...traiesc spre el...:) imi place asta...Imi place pentru ca...simt cum fiecare secunda ma poate duce spre maine...ma poate duce spre o alta zi si...asa cum ziceam candva...:) totul e sa crezi ca intr-o zi...va fi asa cum ti-ai dorit...si mi-e bine...:)