"Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune." Geneza 2.31

oameni
în
oameni
printre
oameni întâmplări
cuvinte

Asta e tot, căci nu mai e nimic de privit, afară de Substanța care își plimbă sublima, dar perversa, făptură prin porii noștri larg deschiși, prin carnea care îi face politicos loc
descompunându-se.
Iar Substanța e buna. E dulce.
Curge ușooooor, ne murdărim cu Ea, curve, cuvinte frumoase, cu
multe spinări, clipe avute preț de o clipă, sentimente și iluzii inocente.
Salivez deja.
Ca și Dumnezeu văd că totul e bun.

"...trezirea conștiinței are să însemne semnalul revoltei împotriva a tot ceea ce le sta în preajmă..."(trunchiat din Nicolai Berdiaev)

Ei, du'se dracu' toată lumea asta buna!
Nu înțelege nimeni că ne face efemeri curgerea, scurgerea de
care ne bucurăm, fără deosebire de gen și jurăminte de castitate?
Normalul este efemer iar morala e armătura ideologica a normalității și a asumării senine a acesteia.

Religiile au aflat de mii de ani că, deși nemuritori, suntem
efemeri. Ar fi trebuit sa putem opri curgerea în interiorul unei singure clipe incat ea să ne fie Totul. Nu poți cunoaște pe deplin Clipa decât trăind-o veșnic.
Tot religiile ne arată cum se poate face asta.
Se poate, desigur.

Mă obsedează crima ritualică, absurdă, Sacrificiul. E singurul lucru îndeajuns de puternic, încât să oprească totul în loc, să declanșeze isterii în masă, evuri întunecate și obsedante decenii.

Va implor, nu mă plictisiți,
dragi
oameni
în
oameni
printre
oameni întâmplări
cuvinte

Obsedați-mă!