cu periuța de dinți voi da strălucire
turnului tău lingvistic
ascuns în spatele unor flori metalice
clănțănite-ntre poduri de frig
de teama de iubire

cu periuța aceasta voi țesăla tăcerea
concubină hemoglobină până unde vrei
să mai intru ca să îți arăt că sunt
în tine crescută pe os
ca o ciupercă după fag

cu mâinile acestea dezertate
te voi sălta către cer
și-apoi te voi prinde
între genunchi așa cum prinzi
o mirare între două clipiri de gene
perene sub perne durerea cerne

retroversiuni în care se pierde
însăși simțirea cuvântului

cu periuța de dinți voi da strălucire
styxului semantic cocoloșit în tine