Ma simt ca un ochi de mort, ce refuza sa mai clipeasca,
Am amortit, in cripta-mi mult prea grea
Corpul refuza permanent sa-mi mai raspunda,
Dar nu ma las si-ncerc un imposibil.

Din cer mi s-a spus ca nu mai am alternativa
Si ca-n curand voi deveni o stiva,
De moloz.

Cu unghiile incep sa sap spre fosta lume
Mananc pamantul, ce la loc se pune,
Urlu ca un disperat, dar nimeni nu m-aude
Peste tot miroase a corpuri ude.

Slabit, umil, golit de ultima speranta,
Ma hranesc din lacrimile mele uscate
Ma storc de sangele meu absent,
Si ma obisnuiesc cu situatia.

Astept acum ca sa ma descompun
Poate o a sa renasc din propria-mi faina,
Si o sa ma reintorc in groapa asta,
Pentru a ma chinui.