cred ca dragostea e o arta... a iubi e o arta. dragostea e o arta, la fel ca si pictura, la fel ca si desenul sau sculptura. si aici, ca si in orice alt domeniu, se aplica o regula ciudata, dar care, surprinzator, functioneaza de minune: "e usor sa faci ceva cand nu stii, si ... greu al dracu' cand stii!" si dragostea? dragostea e... pensula pictorului. ai nevoie de dragoste in viata la fel de mult cum are pictorul nevoie de pensula lui. cu dragostea in inima iti pictezi singur in culori viata... e singurul lucru de care ai nevoie cu adevarat ca sa poti sa iti traiesti viata frumos. intr-adevar poti sa iti traiesti viata si fara dragoste. dar... ai sa iti traiesti viata din...inertie. incearca asta: ia dalta unui sculptor si apoi... priveste-l in ochi. ia dragostea unui om si fa acelasi lucru. si, poate ca surprins, vei observa ca au aceeasi privire. o privire in care se citesc neputinta si revolta, nevoia si dorinta, la un loc cu altele in cantitati mai mici. si acum, reversul medaliei. da-i dragoste unui om care a pierdut totul si vei vedea cum, inaintea ochilor tai, va inflori mai frumos ca inainte. dragostea e un amestec ciudat de actiuni, sentimente si lucruri total contradictorii. si totusi... nimeni nu isi da seama de asta! toti, sau poate doar o parte dintre noi avem impresia ca stim sa iubim. nu cred ca cineva ar vrea sa stie sa iubesca. eu stiu ca nu as vrea... de ce? pentru ca sa stii sa iubesti inseamna sa stii sa anticipezi. sa anticipezi dragostea? si care ar mai fi frumusetea, te intreb? nu va mai fi golul in stomac pe care il ai cand te saruta prima data, nu vor mai exista fiorii pe care ii ai cand te va tine de mana. si crezi ca vrei sa stii sa iubesti? e alegerea ta, dar frumusetea dragostei consta in calitatea ei de a fi imprevizibila. tocmai imprevizibilitatea ei o face frumoasa, astfel infrumusetandu-ti viata. vreau ca de fiecare data cand ma indragostesc sa fiu nesigur, sa fie totul nesigur, imprevizibil. tu nu?