Vreau sa scriu ceva trist. Un text trist. Dar nu pot… Din secunda in care te-am privit prima data nu am mai putut sa scriu ceva trist… desi… imi plac textele triste. Dar nu pot sa mai scriu unul… nu gasesc nici un gand trist in minte. Am numai ganduri cu tine… Imi alergi prin minte si nu ma mai pot gandi la altceva. Gandurile cu tine sunt ca fluturii… si imi zboara prin minte… prin stomac… mi se plimba pe maini… si in nebunia de culori a aripilor eu caut o radasca urata si zgomotoasa… un gand trist pe care nu l-ai preschimbat in fluture. Si cu trecerea fiecarei clipe fluturii sunt mai multi si gandacii si taratoarele mai putine. Am gasit unul… nu e o radasca mare… nu e nici macar o radasca… e o biata rama. O strang in pumn. Dar cand in dechid… zboara un fluture alb, mic si speriat… si… in fond si la urma urmei nu cred ca voi mai gasi vreun gand trist. .. mintea mea e superpopulata cu fluturi… dar cu ce s-ar hrani? Nu pot sa le dau decat iubire. Sper sa le tina de foame o vreme. Cred ca in final voi scrie un fluture… Da… scriu un fluture pentru ca n-am sa gasesc o radasca… de fapt tocmai mi-ai citit fluturele… Asta e unul…