poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-08 | |
calul purta impecabil o cămașă albastră
ce-n ochi culoarea cerului o răsfrângea bea bere cu mine de mână șezând la o masă și-n crângul de salcâmi mă-ndemna a visa hai să fim prieteni mă-nvăluia în cuvinte cu pieptul în bătaia vântului agale mă ducea învingătorului i se dau flori să nu ai teamă spunea o poveste cu pantofi cremoși în lila ca vântul pe câmpie îmi cânta tarantele muzicanții-n delir picurau ploaie-amară cascadorul de pluș făcea tumbe de zahăr și eu muream iar și iar pentru ultima oară lumea de la-nceputuri peste ape-o călcam vibra în mine câmpul galben de mimoze hai sa-nvățăm spunea el iar eu îl credeam purtând pe degete mirosul lui de tuberoze a fost o dată ca niciodată un cadou pentru tine cum a zburat iepurașul cu balonul încă există eu mă simțeam precum un ursuleț de ciocolată și deveneam subit aerian din ce în ce mai tristă inorogul se răsucea argintiu într-un lemn de mahon dar peștele cel mare înghite prea adesea pe cel mic orașul cu prieteni e numai o fantasmă desuetă-n vis au amețit de-atâtea limbi în cerc pendulele-n buric în colțul ochiului cu luna de pe cer te chem să-mi povestești iar aventuri despre pălăriuță și te-aș ruga măi scriitorule să fii decent să-ți pui doar praf stelar pe dinți și periuță tu morcoveață cu dulceță hai la munte să pășunăm cu mieii talăngile la stână și să uităm ce anotimp mai bântuie în noi nemuritori cu florile de câmp o săptămână o să te spăl cu zori de zi veșnic pe tălpi voi fi prietena găinilor ți-ajunge-o viață te voi trezi cu gălbenuș proaspăt de ou iubindu-te cu rouă în fiecare dimineață te voi scăpa de împăratul automobilist să știi gingaș numai prieteni dragi o să-ți adun în jur te voi purta în mine pântec de lalele-nmiresmat o să-ți pictez la tâmple mister de clar obscur cântând șerpește pianisimo pe vatră am să te dăltuiesc tăciuni în fiecare an parfum de mere coapte-nisipul de la șatră cu gel dat pe copite și prazuri de oltean atât oranj ai abătut coperți de miez în carte măi calule chiar nu te cred că ești un cal și mă voi îmbăta de tine-n astă noapte basme de mandarin și flori de portocal of omule nu știu ce să mai cred m-ai zăpăcit când fluturi albi îmi mor pe brațe-n insectar chiar mă confund c-un trandafir cu ghimpi și mă trezesc petale-mprăștiate în ierbar să fie cal să fie doar trifoi desigur cineva mă paște parfum de porțelan în troițe m-adun mărgăritare mă risipesc buchet în cuib de primăvară la răscruci cântând cu mierle gureșe și flori de lăcrămioare e-așa târziu de nici nu știu cum să mă mai împart și ce mă fac de ești cumva prea hotărât ateu eu port pe cap cununi de sălcii cu rădăcini în praf nu vreau să mai confund un cal cu Dumnezeu îmi este tare dor după-o cămașă să fluture la soare tot desenând pe-o pânză de păianjen culori neprihănite voi primeni un univers întreg cu apa din fântâni dar să-mi aduci o ciulama de ghebe în străchini smălțuite
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate