Printre lumânări cu lumina albă,
Zăresc lalele galbene, aplecate
Într-o parte a vieții sau în alta,
Un taler de echilibru al frumuseții.
Simt aroma de fum învechit,
Simbol al trecerii sufletului,
În plimbare terestră, spre locuri liniștite
Unde obosit se ostenește să înțeleagă,
Esenta regăsirii de sine într-o lume de spirite.
Deasupra norilor albaștri, rotitori
Un impuls de prea plin impune,
Să ai voința efemeră de a ocupa un loc în divan,
Dacă în îndepărtatul Olimp, ar fi alegeri
După vrere și viața trăită altfel,
Dacă ar fi electori cu decizii de zei.