Haideți să vorbim, domnule Peia, despre demnitate. Adică , care demnitate ? Cea națională, firește. Și ca să n-o mai luăm de la 48 încoace voi încerca să punctez pentru creierașul dvs. câteva faze interesante apropo de această demnitate:
1.Am fost singura țară din Europa care a refuzat să acorde statutul de cetățean cu drepturi depline evreilor naturalizați. Chiar dacă unii luptaseră la 1877. Demnitate, domnule Peia ?
2.Am pornit în primul război mondial fără o minimă pregătire. Fără un minim bun simț. Ca urmare, după ce am pus pe fugă câteva patrule de honvezi am mâncat bătaie pe toate fronturile- de la Turtucaia și până la defileul Jiului. Cu retur pe București. Armata sârbă a reușit să țină Belgradul în 1914, în fața unei ofensive austro-ungare mult mai puternice. Demnitate, domnule Peia ? Istoricii serioși din Vest nu pomenesc nimic de Mărășești și Mărăști. Ce poate însemna asta, domnule Peia- sunt vânduți oare ?
3.În 1918 , după ce am făcut parte din Antantă, încheiem pacea de la Buftea cu nemții. E demnitate, domnule Peia ? Am fost singurii aliați care au făcut așa ceva- sârbii au fost complet invadați de austro-ungari și de nemți și nu au încheiat pace separată.Armata sârbă s-a retras la Salonic și a continuat lupta.
4.În 1918, datorită faptului că am făcut pace cu nemții suntem lăsați (și subliniez lăsați” să luăm Bucovina, pe care austro-ungarii o pierduseră în favoarea rușilor. Idem Basarabia. Balivernele despre armata română eliberatoare nu le mai cred nici istoricii noștri- a se vedea dl.Boia, dl.Costiniu. Nu am avut capacitatea să ne opunem nemților- am fost însă foarte buni atunci când a fost vorba de o gloată de muncitori neînarmați- a se vedea masacrul din piața Teatrului Național din 1918- când nici nu exista Partidul Comunist.
5.Între cele două războaie mondiale nu a existat un an în care să se guverneze fără „starea de urgență” sau „starea de asediu”. Demnitate, domnule Peia ?
6.Deși profund filo- francezi și filo- englezi, am semnat tratatul economic cu Germania nazistă, am oprit încercările serviciilor speciale britanice de a bloca Dunărea și a sabota producția de petrol. Demnitate, domnule Peia ?
7.Deși aliați cu Reich-ul nazist , prin cuvântul mareșalului- șef al statului la vremea aceea- care promise lui Hitler că n-avem să trădăm- i-am trădat, domnule Peia. A câta trădare dacă stau să le număr ?
8.Comuniștii inițiali au fost puțini. Mulți au fost tovarășii de drum. Aveți idee câți dintre „nomenclatura” burgheză au trecut cu arme și bagaje de partea comuniștilor ? 95 % !. Și nu numai Sadoveanu ci și mii de ofițeri, juriști, etc. N-am avut o revoluție anti-comunistă ca în Ungaria. Am avut doar o biată minciună, în 1989. Demnitate, domnule Peia ?
Domnule Peia, încep să cred că suntem un neam de struți. Cum nu ne convine ceva- țuști cu capul în nisip. Acolo e bine, și povești pentru bovine, cu eroicul popor, Decebal, Traian și alții...dar care sunt numai povești.
Așa că, îmi pare rău, dar îmi trebuie telescopul Hubble să descopăr undeva o fărâmă de demnitate în istoria noastră recentă Dacă o găsiți dumneavoastră- păstrați-o, tot sunteți păstrătorul ei prin comentariile dvs.