Astazi m-am dat jos mai repede din pat. Primele ore ale diminetii mi le-am petrecut pregatindu-mi echipamentul de schi (gasit schi, clapari, bete; aspirat praful din clapari; probarea claparilor pentru a vedea daca imi mai sunt inca buni si daca ii stiu incalta si incercarea de a-i indesa in ghiozdan). Pana la urma i-am indesat in doua ghiozdane, iar dupa ce am mai mancat ceva in graba, m-am pornit. La ora 11 m-am intalnit cu Baraian la Liceul de Informatica si taica-sau ne-a dus cu duba. La Postul de Politie din Feleac ne-am dat jos (fara tata lui Baraian) si am luat-o in dreapta, spre partie. Cum n-am mai fost acolo de vreo 4 ani, eram curios cum arata dupa ce s-a pus teleschi. Traseul era mai lung decat mi-l aminteam ultima oara. La un moment dat Baraian a obosit, asa ca am plecat in recunoastere sa vad daca gasesc partia. Ma temeam ca nu o sa fie suficienta zapada, dar nu de putine ori m-am afundat pana la genunchi. Am observat ca daca fug ma scufund mai putin. Dar pe portiunile mai virgine de zapada, trebuia sa merg in patru labe. Am mai vazut niste dealuri, asa ca ne-am intors dupa echipament. A inceput sa bata si vantul, nu am mai prins de mult un vant de iarna adevarat. Eu mi-am mai luat un jerseu ca imi era frig, iar Baraian se tinea de glume si mi-a ingropat sucul in zapada. Mi-am luat apoi claparii, ne-am pornit catre partie, dar nici urma de telescaun. Bineinteles, Baraian mi-a zis ca nu asta era partia pe care o cautam. Intre timp, a pierdut o piesa de la snowboard. Am intrebat de cativa schiori unde era partia aceea grozava, si ni s-a spus ca pe partea cealalta a drumului. Eu m-am dat o tura pana jos (a fost chiar interesant), iar el s-a dus sa-si caute veriga lipsa. Dupa cateva minute a venit si el si s-a dat vreo 5 ture pana jos. Am ajuns la sosea si ne-am dus la un chiosc sa ne potolim stomacul. Era acolo un caine pe care nu l-am prea bagat in seama, dar cativa din chiosc ziceau ca-i turbat. Altii, au crezut ca e cainele nostru. Eu mi-am luat o punga cu napolitane de ciocolata, iar el ciocolata si suc. Dupa ce-am mai mers nitel, am ajuns inapoi la Postul de Politie. Un tip de acolo ne-a aratat drumul si ne-a spus ca avem de mers cam 2-3 kilometri. Pe drum m-am impiedicat cu schiurile in V si am provocat un ambuteiaj. Dupa ce m-am ridicat, cele doua masini in asteptare au putut trece. Cand am ajuns la partie era ora 2. Baraian era ingrijorat sa nu-i condenseze celularul. Am fost entuziasmat de partie, dar dupa ce m-am dat odata am observat ca nu era nu stiu ce de capul ei. De lunga era lunguta, dar declivitatea cam lasa de dorit. La mijloc era o zona moarta, asa ca ne cam opream acolo. Folosindu-se de ingeniozitate, a reusit si Baraian sa-si lege snowboardul cat de cat si sa se poata da. Programul la teleschi era doar de la ora 3 in colo, dar nu s-a pornit decat pe la 4 din cauza lipsei de schiori. Teleschiul a fost pentru mine o experienta noua. Erau niste manere care mergeau pe un fir cu 3 metri pe secunda, iar eu trebuia sa ma prind de ele din mers si sa le trag pana ajungeau sub fund. Cateodata imi reusea, cateodata nu. Pentru Baraian era mai delicat sa se tracteze cu snowboardul, dar pana la urma s-a descurcat si el. M-am intalnit pe partie si cu Lacatus. A asistat la o faza cand nu am prins manerul si am cazut pe burta, iar eu la o faza cand el statea linistit si l-a pocnit un maner in moaca. S-a dat putin la o parte, nu parea sa fie deloc afectat de incident. In timp ce urcam, incercam sa imi portrivesc manerul mai bine, iar la un moment dat mi-a captat atentia un turn inalt de 140 de metri. Ce era interesant la acest turn e ca era suspendat in aer. Pe masura ce urcam, diferite parti ale turnului apareau si dispareau in ceata. Parca era un castel din povesti. Am facut in total 5 ture. Era greu sa tin ochii deschisi fiindca imi sufla vantul zapada (sau gheata?) in ochi. Spre sfarsit a venit cu tip cu care am mai povestit un pic si am aflat ca era student in anul 3 la Stiinte Economice. El era mai bine echipat, nu ca noi. Dupa ce si-a dat jos “masca” de pe fata, am aflat ca era Lacatus. Nu stiam cum de si-a dat seama ca sunt in anul 3 si cum de era asa de generos sa se ofere sa ne conduca cu masina. Am ajuns acasa pe la ora 6. Acolo s-a dezlegat si misterul aspiratorului. Seara nu am mai fost bun de nimic: am mai motait un pic, dupa care am facut o baie. Mi-au amortit degetele si claparii m-au cam julit, in rest am fost intr-o stare perfecta. Ultimele ore ale serii mi le-am petrecut la calculator.