Dacă voi închide ochii, te voi revedea, iubire
Voi putea privi în urmă fără de dezamăgire.
Totuși, dacă-i redeschid
Și mă uit în jur cu scîrbă
Nici din mine nu mai am
Decît o infimă umbră.
Este greu, ca viața-ntreagă
S-o dedici unei dureri
Ce se scurge ca lumina
Dintr-o inimă-a lui ieri.

Și este fragilă
Precum ceara albă
Iubirea cea stinsă
În ploaia de toamnă.

Prin timpuri uitate, ne-am trecut aievea
Și din sentimente, ne-a rămas tăcerea.
Iubiri vin și astăzi, vor trece prin noi
Nici nu vom întoarce capul spre-napoi
Însă niciodată nu voi mai iubi.
Cum a fost cu tine, nu, nu va mai fi.

Pune-ți fruntea dreaptă pe-nchisa fereastră
Vezi, de poți pătrunde, prin ploaia albastră
Nu te frînge-n tine, nu mai suspina.
Îchipuie-ți ploaia, c-ar fi nunta ta!
Nu-ți mai pierde timpul, cugetînd aiurea
Sigur, să nu-ți pese ce va fi cu lumea.
Deschide-ți o ușă prin inima-ți clară
Și cîntă diseară ploii-o serenadă.

Dacă umbre tulburi și-ntuneric rece
Vor trece prin pleoape, ca să te înece
Cu lacrima nopții ce și-a stins lumina,
Dintre orizonturi, ca moartea, senina
Nu te teme încă, nu va fi tîrziu,
Nici dacă vei plînge la propriul sicriu.

Vei găsi desigur, poate o pereche
Din timpul ce trece peste ploaia rece,
O inimă caldă te va ocroti
Mîine, poate mîine, chiar, ea va veni.
Nu gîndi că nu ai azi pe nimeni
Și te plimbi singur pe poteci
Nimeni nu poate trăi singur
Într-o lume făcută din perechi.

Don't y a think you need somebody
Don't y a think that you need someone
Everybody needs somebody
You're not the only one.