Imi place sa ma uit la poze.imi place sa revad albumele foto in care suntem noi, care albume de fapt nu sunt nici mai mult nici mai putin decat mici particele din vietile noastre. Dar intr-o zi, rasfoind unul dintre albume nu vad ceva. Da, nu vad. Am sunat un prieten si i-am cerut albumul fot. Cam ciudata cerere dar mi l-a incredintat cu rugamintea de a avea grija de el. si m-am uitat atent si…nici acolo nu am vazut. Presupun ca deja unii ( probabil ca doar cei care sunt atenti la ce citesc ;) ) va intrebati ce nu am vazut, nu? Nu am vazut poze! Am vazut poze cu noi fericiti, cu noi la padure, la munte, cu cate vreun deget in cadru, cu peisaje, cu prietenul meu, evident…ce nu am vazut? Nu am vazut poze cu nimeni suparat!!! Nu am vazut poze cu noi certandu-ne, cu tine plangand, cu mine trist. Si ca si in alta data am inteles. Am inteles ca cele mai grele momente nu apar. Am inteles ca viata nu e facut numai din pozele dintr-un album foto. Ba chiar din contra…acestea arata o parte foarte foarte mica din tot! Mult mai greu e sa infrunti momentele care nu sunt in albumele foto. Momentele in care vrei sa te dai batut, in care nu mai vrei sa lupti, momente in care vrei sa fugi de tot si de toate. Acestea nu le-am vazut in nici un album foto. Cand de fapt astea ar trebui sa fie. Astea sunt cele care necesita cea mai multa intelegere, cea mai mult a putere si iubire. Astea sunt momentele in care se vede dragostea. Dupa ce i-am returnat albumul foto prietenului meu, i-am povestit despre marea si, cred ca de altfel, inutila mea descoperire. Imi dau seama cca de faptdragostea te ajut sa treci de la o poza la alta… intre doua poze este o lume intreaga, se pot intampla multe lucruri…dar, bineinteles, nici acest lucru nu este aratat in albumele foto.