În vreme de cenușă și zăpadă
Ca o clepsidră- vid, deodată
S-a spart cadranul și mi-a amintit
Că e un început, dar și sfârșit.

Departe vrând s-ajung, lumina
S-a depărtat ea însăși, - vina
E datorată unui singur gând:
"Sunt sigur că..." mă voi întoarce în pământ.

Și de-am venit din altă parte
Mă voi întoarce tot acolo, și sparte
Vor fi oglinzile de superstiții fără rost...
Doar sufletul va dăinui din tot ce-am fost...

Și știu...mă voi desparte..totul e firesc
De lume o voi face, nu de mine,
Cândva, și poate nu-mi va fi rușine
Să mă desprind și să trăiesc.



Și care om putea-va să îmi spună
Că e un simplu ciclu viața, și banal,
Că are siguranța sfârșitului total,
Că soarele-ar putea doar să-apună?...