Inca o zi s-a terminat, inca un soare a apus,inca o speranta s-a pierdut...
Lumina lunii imi mangaie ochii, dar imi goleste inima, imi alinta parul, dar imi arde buzele...
Plutesc printre stele si ajung la mine. Ma privesc. Sunt goala, luminata de propria-mi sclipire. Ma arunc spre Pamant si, in zborul meu culeg sperantele oamenilor...si le inghit, le fac ale mele, dar ma topesc sub greutatea lor, ma tarasc, nu pot sa ma ridic! Vreau sa se termine tot, vreau sa ma intorc la mine, imi intind mina si, neputand sa ma agat de mine, renunt, imi pierd speranta si intru in pamantul moale, care ma astepta...