Curgerea apei, trecerea norului, un calugar calatorind singuratic, toate azi exulta. Ce revarsare! Ca si in icoana celor „Zece Table” amanuntul e miscarea, iubirea fiind imobila si profunda. Incercand sa opresti miscarea si sa instaurezi nemiscarea celor trei elemente magice (fluviu, nor, calugar), aceasta oprire va genera si mai multa miscare, pana uiti de realitatile din jur.
Fluviul e in interiorul nostru si ne arunca zilnic pe plaja vietii steaua-de-mare. Mai trebuie sa iti gasesti umbra, asemeni lui Garcia Lorca in timp ce vorbea apei linistite din Alcazar. Apele inlocuiesc lacrimi si salveaza orice inima nelocuita. Ele poarta amintiri situate dincolo de noi. Lumina soarelui si-a lunii strapunge adancul apei, lasand firescul lor in inefabil. Si, daca va fi cazul, vom bate la portile soarelui si ale lunii sa aflam raspunsul la intrebarea: unde-i cenusa celui disparut peste Gangele sufletului?
Norul e spectator in fata dansatorilor pe sarma, fapt pentru care nu poate indura prea multa realitate. Efectiv, nu ne poate citi de-atata umbra, iar intrebarile despre noi ii survin dinspre apus, functie de “memoria ingerilor formatori de vant”. Un nor de ploaie doar ameninta cu potopul, apoi ne iarta, si trage soarele in urma sa, precum se trage cortina pe o scena. Cand vezi un nor pe cer iti spui in sine ca lumea curge pe deasupra si, o data cu directia sa de deplasare, strabati cea mai mare parte a lumii. Acum, a ramas in locul norului doar un spatiu care se creeaza din nou, si norul fiecaruia va reveni: azi, maine, cand vrea „vantul”.
Calatoria calugarului e un urcus continuu si daca la final vede luna stralucind pe creasta, inseamna ca misiunea sa s-a implinit. O jale mai mare decat trupul decazut in pace nu exista: diavolii il ataca imediat. Initial, il incearca un soi diferit de esec, pana trece de incercari prin puterea ochilor mintii. Privirea lui stralucinda e ca finalul unui haiku. Si-ajungi sa-i cunosti marile idei in terminatii de infinit, intorcandu-si capul dupa fiecare sunet care a cazut dintr-o gura de pacatos. Sunetele venite spre sufletul sau prin intermediul celui plin de pacat le curata si le ridica dincolo de nori. Se-arunca precum un inger in noroi, se bucura de gustul si de noul sau miros de mal, fiind rascolit de patimile apropiate. Pe omul cu aripi noroiul greu se usca, purtand crusta sensului!... Calugarul stoarce strugurii vremii sub talpile sale goale, iar prin semnele trimise de un Creator dinainte stiut naste vinul soaptelor din urma.
Iata ca am reusit sa-mi descopar revarsarea zilei! Trei elemente magice, miscatoare spre inalt si spre adanc, au facut ca susul si josul sa-mi fie in armonie. Binele trebuie sa invinga, cand totul cheama iubirea pana la tacere.