In somnul talpilor mele,
nu te-am auzit venind,
nu m-am putut ridica
sa-mi astern pleoapele in cale,
sa te ajung, sa te prind
intre barbie si umar,
sa te opresc...
sa te am, nu am putut
pentru ca talpile mele
visau ca sunt radacini.
N-ai inteles de ce
nu ma clinteam din fereastra;
cu bratele deschise,
zambind, nu scoteam o vorba.
Dragul meu, nu stiai,
copacii nu vorbesc...
doar te privesc.
In somnul talpilor mele
nu te-am auzit plecand,
nu m-am putut intinde,
peste mine, sa te opresc...
Stai linistit, acum vin
peste noi, prin vreme
sa te am, sa te prind intre gene
...acum talpile mele
viseaza ca sunt aripi.