poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-25 | |
hm, da, recunosc, am fost destul de ambiguu aseara. si daca nu voiam sa intelegi nimic, pentru ce am aruncat atunci marul discordiei? pentru ca stiam ca aruncand o pietricica in oglinda lacului se vor crea unde, iar undele se propaga, creand la randu-le alte unde. am vrut oare doar sa creez intrebari in tine? si daca da, atunci inseamna ca am vrut sa cauti si raspunsuri. dar parca nu voiam sa afli inca raspunsul. si atunci de ce am incercat sa trezesc intrebari?
stiu ca am reusit. stiu ca te-ai intrebat, pentru ca m-ai intrebat si pe mine, ce legatura are felul tau de a percepe oamenii cu starea mea de melancolie si singuratate, mai ales ca nu sunt singur. si poate ca inca te intrebi, iar daca te intrebi, inseamna ca am avut dreptate sa ridic in tine intrebari si as indrazni chiar sa spun ca am avut dreptate sa cred ca intrebarile nu vor fi doar praf in vant, caz in care ma bucur ca ti le pui, pentru ca inseamna ca intrebarile acestea inseamna ceva pentru tine. inseamna? ce sa insemne?! ce intrebari? ce tot vorbesc eu aici de intrebari cand nu am nici o certitudine ca dimineata, cand te-ai trezit te-ai intrebat ceva? poate ca ai si uitat de intrebari inainte chiar de a adormi. poate ca unda nu a fost defapt o unda. sau poate ca propagarea a avut loc doar in mine, caz in care sunt un lac. si nici macar un lac cu peste, ci un lac de unghii pe care il inlocuiesti imediat ce i s-a stricat suprafata lucitoare. pui acetona si in doua minute, gata. apoi iti dai cu un alt lac si il pastrezi pana cand si acestuia i se strica frumusetea aparenta si .... poftim! am ajuns ca de la intrebarile pe care nici nu stiu dca ti le-ai pus, sa vorbesc despre lacul de unghii. ce ciudat! acum inteleg ce imi spuneai aseara cand ziceai ca nu mai intelegi nimic, iar eu radeam. am inceput sa vorbim despre mine, pentru ca in final sa ajungem la intrebari carora nu am vrut sa le dau inca raspuns, desi eu le stiu raspunsurile. de-asta am si inercat sa te fac sa te intrebi: ca sa cauti raspunsurile, stiind ca raspunsurile sunt doar la mine. si totusi, poate ca ai intrezarit un raspuns. oare ti-a placut ceea ce ai vazut, sau deja ai pregatit acetona pentru a curata lacul cu care inca nu ti-ai dat pe unghii?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate