Imi cant durerile in linii curbe,
pierdut in labirintul ispitelor,
zadarnicit in intersectia pustiurilor.
Spatiul il sorb ca pe o cafea aburinda
si imi frang oboselile ce-mi dau sens suferintei.
Ratacit prin arena comediei fara de personaje,
imbatranit,
cu pasi dezveliti,
intr-o plimbare paralela cu eternul
ma pierd circular
in revolta .

Catapultat din piept dezvelit de suspine
m-agat de-o ramura de tei.