Impachetează-mă ca pe un cuvânt nespus,
ca pe o durere nedestăinuită.
Ascunde-mă ca pe un coșmar
și-aruncă-mă ca pe o indecența.

Cerului ce-n fulgere își varsă furia,
apelor învolburate-a revoltă,
munților cazuți pe cărare
cere-le căutarea-mi.

Aprinde-mă ca pe-o lumânare in altar
și lasă-ți ruga să intre în mine.
Topească-mi-se trecutul,
deschide-mi-se portile spre tine.

Despachetează-mă ca pe o iubire flămândă,
respiră-mă ca pe-o floare de tei,
păstrează-mă ca pe-o celulă
rătăcită-ți în trupul-destin.