poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3265 .



lume de vânt lume de piatră
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florina ]

2005-01-19  |     | 



lumea ta e albă și netedă ca o piatră frumoasă de râu.
peste tine au trecut vremurile ca mângâierea apei și acum crești într-o palmă de femeie, femeia ta sau poate doar femeia pământului.
din când în când, doar ploaia îți mai amintește de mirosul algelor și-atunci visezi.
tot neted tot alb.
te odihnești în palma aceea ca într-un cuib de cald și de bine, unde numai picăturile ploii răscolesc amintiri mărunte, neavute, de neliniști și de ce-ar-fi-fost-dacă.
lume de piatră netedă și albă.


a mea e un apus vânturit, un amestec de nori, de cer și furtună, astfel e singura explicație de ce prin lume bântuind, o lume întreagă m-am căutat.
n-am reușit decât să adăst uneori, preț de câteva clipe, prin palma unui înger mai răbdător, cât să schimbe răsăritul pe asfințit sau ziua pe noapte.
câteodată, s-a întamplat să mă aplec prea mult spre pământ, după un loc de tăcere, dar m-am izbit de un cocoș de tablă pe vreun acoperiș, unul din aceia care scârțâie prelung și păcălesc doar vântul.
rămâneam astfel răstignită în ciocul acela ruginit, ca un Prometeu expirat și patetic și tălâmb, cu ficații roși pe dinăuntru de un la fel de ruginit regret.
aveam și noroc: se întâmpla ca salvarea să vină brusc, nesperat, dintr-un fulger pornit din cine știe ce cotlon de memorie și astfel, amorțită, eliberată, mă prelingeam din apus spre pământ, adormind o resemnare calmă.
nu știu însă cum se face dar de fiecare dată mă trezesc tot furtună și o iau de la capăt, rotind un vârtej între cer și pământ.
lume de nori vineții, jinduind să fie lume de piatră albă.



vezi
de ce
e
doar
imposibil?


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!