poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-15 | |
Urăsc cravatele și costumul. De fapt, e destul de explicabil. Arăt ca un dinozaur, cu cele trei tone ale mele. Orice lucru care mă strânge, care mă apasă mi-e neplăcut. Am purtat suficient costum în liceu și facultate, mi-a ajuns. De două sau trei ori pe an, la reuniuni științifice importante îmi iau un sacou și o cravată. În rest prefer ținuta sport.
Cei de la UMIST s-au obișnuit cu felul meu de-a fi, chiar dacă uneori mi se spune că sunt mai excentric decât un englez țicnit. În general UMIST-ul e o universitate (ce-i drept tehnică) deschisă și fără nevrozări. Există totuși o serie de locuri, și nu numai în UK unde costumul e obligatoriu. M-am întrebat totdeauna dacă acest lucru are vreun sens. Îl respecți mai mult pe un funcționar guvernamental, chiar dacă este un dobitoc, pentru că e în costum ? Îți respecți mai mult profesorul, chiar dacă n-are nici o idee viabilă, pentru că este în costum ? Evident nu consider că poți veni la cursuri în blugi rupți sau tăiați cine știe unde. Dar, atâta timp cât ești decent și nu porți haine caraghioase (sau cu cine știe ce mesaj cifrat) n-ar trebui să deranjezi pe nimeni. Din păcate bunul gust nu se învață sau nu se mai învață. MTV-ul preluat prostește a reușit să năucească mințile unei importante părți din populația tânără. Tinere, ce nevoie ai de cercelul în pleoapă ? Ce exprimă acest cercel- furia ta față de lume ? Sau doar prostia de a te fi luat după o imagine cool ? Tânără fată, pantofii aceia cu bot lung, foarte lung sunt mai potriviți reuniunilor sado-maso decât pe stradă. În afară de șuturi bine țintite către posteriorul partenerului nici nu prea ai ce să faci cu ei. Și aici ajungem la modele. Am scăpat de modelele comuniste- perfect. Dar ce punem în loc ? Există n non-valori, n non-alegeri. Dar ele apar la televizor mai des decât un Bălăceanu Stolnici sau un Djuvara-și sunt mai ușor de imitat. Sincer să fiu, atâta prostie și furie în imitații banale și de prost gust n-am văzut nici unde în afara scumpei noastre patrii. Și tare mi-e teamă că funcția educativă suferă profund.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate