liniștea
dintre bătăile clopotelor
surde
alungată doar de șoaptele sufletului nepereche
după lungi căutări
într-un abis al deznădejdii

ascult-o

bătăile
mereu două
se cheamă
se așteaptă
cutremură vazduhul
și din nou
....tăcere...

curg lacrimi prin piele
corpul tot e o lacrimă
universul însuși
e lacrimă
pe care Dumnezeu a scurs-o
pe pământ
apoi a inventat bătaia clopotelor
surde
ca să simțim
vibrând în noi
liniștea