Ciocolata

Ciocolata este ca un animal de pradă care trăiește pe lângă casa omului. Are ceva probleme legate de „dresaj” pentru că într-un mediu social se ghidează după o anumită mândrie și nu atacă decât în situații extreme și singulare. Ciocolata se topește doar în anumite momente de refugiu și relaxare astfel încât consumarea acesteia ar putea părea un act de egoism si izolare din partea celui care o consumă.

Bomboana

Bomboana este un mic mărgăritar doar că are o stralucire sintetică atât noaptea cât și ziua. Ea se face văzută de la o distanță rezonabilă iar purtătorul acesteia pare într-un fel părtinitor (împărțitor, darnic) și este mai mult sau mai puțin temător pentru imaginea mentalului și a organismului celorlalți. Îi întâlnim printre falșii prieteni care se ascund după o mască bineintenționată si inofensivă.

Prăjitura cu o cremă anume

Prajitura cu o cremă anume e ca acel ceva de la care nu stii ce să te astepti. O fi bună, n-o fi bună... prea multe grăsimi, zaharuri... Astfel s-a dovedit un act de mare curaj consumarea integrală a acesteia. Clienții ei sunt persoane ce preferă viața traită la extreme, plină de sentimente și senzații siropoase pe care nu ezită să le impărtășească și altora; ei apar întotdeauna la locul si momentul potrivit; sunt umărul pe care poți plânge; însă nu-s de foarte mare încredere pentru că la orice modificare de rețetă sau de aspect, devin nefericiți și îsi caută rapid un nou îndulcitor.

Fructul

In ciuda efectului său benefic asupra organismului unii spun că face parte din categoria de mofturi. Astfel, cei care îl preferă sunt priviți într-un mod straniu, un pic extraterestru, de către persoanele din jur. Oamenilor nu le plac privirile sănătoase și pline de viață asupra cărora prind așa o ciudă și văd în asta o umplutura numai bună de pus între straturile unui aluat nedospit, încercând cu disperare să le departeze de la forma lor naturală și firească, ordonandu-i pe „rătăciți” dupa rețeta familiei, grupului de apartenență, societății, etc.

De unde, mă gandesc, oamenii invață că, cel mai confortabil este să trăiești la adăpostul rețetelor, chiar dacă asta ar implica mai puțină „fericire”, mai puțină „viață”, mai puțină luptă și considerație de sine.


Astfel avem:
- rețete de iubit, legate de cel sau cea care ne satisface dintr-un punct de vedere mental, dintr-un anume calcul rece (pentru sentimente se aplică totuși porția de negare si nihilare a acestora) astfel că încet, încet se ajunge la negarea erosului și a legendelor despre Cupidon si săgețile sale (multe legende care s-au născut în sânul zeităților au pierit de limba pământenilor prin denaturarea si dezumanizarea inconștientă a personajelor). Surprinzător, deși actele de iubire sunt reprimate, cele de ură, care sunt tot o manifestare a emoțiilor, sunt hrănite și întreținute și chiar ajutate de membrii grupului să se manifeste, prin bârfe si acte de stârnire împotriva aproapelui. În acest caz canalizarea energiilor este evident greșită, însă pare mai comod așa. Întreținerea energiilor pozitive necesită un efort suplimentar, un lux pe care nu toată lumea și-l permite din motive de comoditate și oboseală. Deci, orice ar spune gurile rele, iubirea este posibilă doar la acele persoane care au o fire și un suflet „atletic” și sănătos.

- rețete de mers la mers la școală si de ales viitoarea meserie, conform statisticilor atât oficiale cat și neoficiale (vecini, prieteni...) care arată că cea mai „fericită” profesie este cea aducătoare de mulți bani. După terminarea studiilor, respectivii constată, cu dezamăgire, că o meserie greșit aleasă nu îti poate aduce atâția bani cât să compenseze latura de disconfort datorată inadaptării, nefericirii, uneori nepriceperii...
Atunci când desfăsori o activitate potrivită trăsăturii și firii tale, atunci când îți face plăcere, „mâinile” tale pot face minuni și cand ele fac minuni e posibil să castigi, pe langă banii bine meritați, ceva ce nu se poate cumpăra și anume faima si respectul (părinți atenție!).

- rețete de petrecere a timpului liber, folosite mai ales în mediile în care posibilitățile de alegere a grupului de apartenență sunt extrem de limitate; de aici se ajunge fie la cazuri de izolare fie, în situațiile mai puțin fericite de pierdere a respectului si a încrederii de sine, la diferite acte de vandalism...

- rețete și mii de rețete, printre care scopul lor e de îndepărtare de la modul natural de percepție și gândire asupra vieții; fără toate aceste rețete poate ca astăzi aș fi concertat la pian sau la vioară și aș fi colindat lumea în lung și în lat, sau poate aș fi fost cosmonaut chiar daca primul meu drum catre lună ar fi fost și ultimul.
Þie ce ți-ar fi plăcut cu adevărat?


Notă: acestea sunt doar câteva considerente generale. Firește, fericirea nu se poate manifesta tot timpul; noi căutăm, inconștient, nefericirea dar ceea ce poate realiza viața în scopul fericirii s-ar putea reduce la: fi tu însuți și acceptă-l pe cel de lângă tine așa cum este sau, mai simplu, iubește-ți și respectă-ți aproapele ca și pe tine însuți!