…O POVESTE SPUSÃ CU BUCURIE ȘI SINCERITATE...

Este foarte trist sa vezi cum adevarata arta nu este mediatizata...


Aud adesea: de ce ești așa modest? Nu-s deloc modest. Doar că am fost crescut cu frica de Dumnezeu și cu ideea că aroganța nu înseamnă nimic bun. Sînt douăzeci de ani de cînd am început să cînt la chitară, dar am stat departe de scenă atîta timp cît mi s-a părut că nu aș avea ceva interesant de spus. Atîta timp cît nu mi s-a părut că am atins nivelul dorit în ceea ce privește chitara. O chitară Fender Statocaster, desigur. După părerea mea, sunetul special al Fender-ului a creat întreaga legendă a acestui instrument. Probabil că aș mai fi stat în casă și acum, dacă Alexandru Andrieș și, asemenea lui, alți prieteni buni, nu m-ar fi “forțat” să ies. Așa am ajuns la "Trafic greu". Considerînd că genul de muzică pe care eu îl fac nu se încadrează pe autostrada limuzinelor la modă, ci pe aceea a autovehiculelor de mare tonaj. "Prins în trafic" sînt demult. Mai precis, din momentul în care mi-am dat seama că în maniera de interpretare a lui Stevie Ray Vaughan se întîlnesc toate direcțiile și școlile marilor chitariști de blues. Iubesc blues-ul, îmi place Stevie Ray Vaughan dar, încet-încet, fără șocuri, albumele mele iau și alte direcții. Aud și asta: cine crezi tu că ți-ar cumpăra albumul ? Eu zic că nu sînt puțini. Și - cine știe? – datorită lor, următorul meu album ar utea fi "Marfă de trafic". Le mulțumesc de-acum.

Cu prietenie, George Baicea
www.georgebaiceabb.ro