" Ramai viu in memoria celorlalti atat timp cat si cei carora le-ai daruit sau le-ai transmis ceva drag primesc acel ceva si-l pastreaza..." Acel "ceva" poate fi iubirea!!!
Asta ar fi concluzia ce se poate trage dupa ce lecturezi tulburatorul si captivantul "pseudoroman" a vechiului nostru prieten si - mai nou- prozator Alex Porc.
Si intr-adevar cartea lui, intitulata "FEMFI" (cu multiplele subintelesuri ce pot reiesi din titlu - FEM(eie)FI - de pilda), iti ramane intiparita in suflet si-n minte. Poate si pentru inepuizabila - dar niciodata superflua- tema abordata. Iubirea! Pe care, sensibilul prozator, o elogiaza - da capo al fine - in toate ipostazele si fetele ei.
Construindu-si pseudoromanul(cum ii place lui sa-i spuna) in doua parti, sub forma scrisorilor, autorul nu face altceva decat sa ne convinga ca terapia prin scris, ca si cea prin muzica, e totdeauna benefica si descatusatoare. Dragostea, ca si tristetea, faramitate in mii si mii de stari, senzatii, forme, e tema centrala a operei lui. Personajul imaginar (sau poate real???)- Ioana- (FEMFI)creat de scriitor, isi transpune, prin scrisori trimise iubitului ei toate trairile adulmecate si experimentate, descriind, cand cu duiosie, candoare, patima, cand cu revolta, incertitudini, temeri, iubirea pentru cel drag. Si nu intamplator iubitul ei se numeste DORU. Dragostea pentru el e sufocanta, mistuitoare. De aceea eroina romanului ii face iubitului confesiuni tainice, marturisiri cutremuratoare, si sentimente sublime avute fata de "puiutul ei drag". De unde si durerea launtrica pe care o simte cand iubitul ei nu e langa ea. Si atunci DORUL pentru DORU o mistuie. Numai pentru el traieste si respira. Nu e oare in aceasta Ioana o Maytrei moderna, insa cu sentimente ancestrale intacte? "Traiesc numai din senzatii si e minunat. Vorbesc cu pomii si florile, cu iarba si insectele..." ii scrie ea iubitului in scrisoarea cu numarul 22. Si tot acolo: " Am momente in care parca as fi un calugar budist, simt cum toate lucrurile se indeparteaza de mine si ramane numai Iubire..." Iar in alta parte scrie: " Traiesc asa cum sunt, la extreme, si cunosc chinul si fericirea, si sa rad si ce gust au lacrimile".
Asta ne ofera Alex in paginile lui. Iubire. Cu toate urcusurile si coborasurile pe care le are; cu toate fericirile si dezamagirile ei. Alex Porc (al carui nume socheaza si violenteaza auzul, dar al carui suflet musteste de sensibilitate si iubire) ne propune sa gustam (sa experimentam, chiar) din plin dragostea, asa cum este ea. Cu capricii si deznadejdi. Posesiva, uneori, agresiva alteori. Dar de cele mai multe ori curata, sincera, patimasa. O dragoste dusa pana la paroxism si chiar dincolo de moarte. Oare nu la fel de intens am vrea sa traim si sa iubim si noi? Din nefericire, insa, avem tendinta (si ispita ori provocarea) de a iubi egoist si complicat, arbitrar si subiectiv. Iata de ce descoperim in aceasta carte (FEMFI)greselile si defectele noastre in iubire, dar si calitatile.
Despre acesta carte ar fi multe de spus, dar nu vreau sa va privez de placerea de a citi-o (cei care vor avea norocul sa intre in posesia ei).
Mai adaug doar atat: Dupa citirea celor 152 de pagini simti nevoia sa faci o introspectie in sufletul tau si sa-ti revizuiesti fundamental propriul eu, devenind mult mai bun, mai intelegator, mai iubitor, decat erai inainte, cu cei din jurul tau.
Aceasta prima carte (si speram ca nu si ultima) a lui Alex Porc, ne ofera un mod de a ne trai viata frumos. Adica, prin IUBIRE (uneori chiar abuzand de ea). Se cuvine, deci, sa face primul pas spre semenii nostri si sa le zambim. Sincer, curat, dezinteresat.
Bine ai debutat Alex, si te asteptam cu alte si alte aparitii editoriale.