Primarul nostru a călcat într-un chichi-michi-catastrofiki și s-a dus. Păcat de el. Era un gospodar demn și fantast, așa cum îi stă bine acestei urbe. Acolo unde un câine vagabond îi sfârteca piciorul el îi întindea și cealaltă gambă, întreagă. Atunci când într-o seară Gelu, puștiul aurolac din canal i-a spart o sticlă în cap, așa de distracție, primarul nostru i-a cumpărat o sticlă nouă, în numele democrației, pentru că, nu-i așa, și el are dreptul să trăiască așa cum vrea. Era tot numai democrație primarul nostru.Atunci când banda de pensionari nebuni din blocurile AH i-a cerut să nu dea drumul la încălzire în miezul lui Decembrie pentru că s-ar mări foarte mult facturile de întreținere el i-a ascultat și am tremurat cu toții de frig. Dar a fost amuzant. Ca și atunci când a fost flagelat în public Ioniță pentru că îndrăznise să se spele o dată pe săptămână și depășise cei 2.5 metri cubi de apă caldă pe lună- contoarele l-au dat de gol. Ce credea el, nenorocitul, că poate să ne sfideze ? Și atunci când ne-a rupt inimile cerându-ne să aprobăm scumpirile repetate de curent ? N-a fost înduioșător, povestindu-ne că din cauza inflației cei de la Electrica nu mai pot să consume caviar decât de trei ori pe zi ?
Dar înfrățirile ? Ați uitat înfrățirile ? Nu ne-a înfrățit el și cu Congo-Brazaville, și cu Sulamulapurukiki din Nigeria și cu Ouagadougou ? Ajunseseră la un moment dat oaspeții străini să fie încântați de acest melanj extraordinar.Nicăieri nu mai găseai râie ca la noi și păduchi ca la noi și purici ca la noi. Nicăieri țânțarii nu erau așa de mari ca MIG-urile de ajunseseră gospodinele să-și ia baterii de rachete Patriot în loc de Raid. Niciunde nu mai găseai așa o mizerie exotică și cu ștaif.
Dar bătrânii ? Cum iubea primarul nostru bătrânii ? Așa de mult că mureau pe capete de atâta dragoste. Iar cei care scăpau cerșeau la colț de stradă pentru că , nu-i așa „vechiul trebuie să facă loc noului...”
Iar primarul nostru avea grijă de nou. Îi ocrotea ca pe copii lui pe șuții de pe 133 și 135 - dar numai tânăra generație. Îi ajuta să ajungă oameni adevărați. Ce dacă se mai jucau și ei cu cuțitele pe pielea călătorilor ? „Trebuie să-i integrăm într-un mod dinamic și pe concetățenii noștri de alte etnii....”.
Dar grija pentru mediu ? Erau așa de mulți rahați naturali pe străzi că nici nu mai aveai pe unde să-i ocolești.
Era un om îndrăzneț primarul nostru. Mai țineți minte sloganurile acelea „împreună, cu același curaj...votați...”
Primarul nostru nu mai e. Corurile de aurolaci din metrou îi vor aduce un ultim omagiu. Alături de sindicaliștii neconsolați.