Secretul cheilor roz


(A vorbi despre secretul cheilor roz inseamna a nu sti nimic inainte si a astepta din afara raspuns la intrebari care de asemeni vin de undeva din spatii necunoscute.)



Copii se nasc cu o legaura de chei roz prinse la gat pe care doar ei le vad si le aud. Cand se foiesc in somn, uneori tresar auzind in linistea copilariei clinchetul cheilor.

Primul lucru pe care ei il invata este sa caute usi pentru aceste chei. In lumea lor sunt milioane de usi pe care ei le deschid si patrund in locuri extraordinare. Aceste calatorii ale gandului vor veni mai tarziu sa ceara implinire si vor fi motivele pentru calea aleasa in viata.

A te calauzi in lume dupa niste chei roz, care candva deschideau orice usa, este in contradictie cu legile oamenilor mari. Si totusi fiecare om a ales ce va fi si ce va face tinand in mana aceste chei.

Incet, incet in spatele usilor cresc pereti si usile devin doar desene frumoase pe varul neted. Ramane placerea de a incerca cheile in adolescenta si a pricepe cum strada copilariei are multe usi inchise cu cheile celorlalti.

Exista chei roz in buzunarele oamenilor mari ? E plin de ele, cand scot batista ele cad uitate si acopera pamantul ca si frunzele de toamna.

Folosesc cuiva in lumea reala aceste chei ? Folosesc celor sensibili. Ei mai deschid usi folosind cheile roz.

Doar in concediu, seara pe malul marii, cei pragmatici cauta cu infrigurare cheile roz, de mult pierdute. Vor vorbi acasa despre frumusetea valurilor ca despre un meci de box. Ei ar replica aici : si ce importanta are?

Just. Este un punct de vedere.

A pastra sau nu cheile roz este o optiune personala. A le avea la indemana mereu este bine sau rau, nu se stie. Este nevoie de o dedublare, probabil, pentru ca este esentiala cunoasterea frumusetii valurilor dar nici un meci de box nu trebuie pierdut.

Cheile roz sunt un simbol al egalului. O impacare intre zapada si noroiul de sub zapada. Este probabil cel mai greu echilibru al unui om.